Vorbe care au ecou, sau aliterații (1)

- Candidatul român s-a obișnuit să-și facă din… „promisiune misiune”. - Care este, pentru un înalt demnitar, în caz de pericol… „adăpostul? Postul”. - A ajuns de pomină ca, singurul ajutor al guvernului în caz de calamități să fie acela că dă la toți… „sinistrații rații”. - Aleșii noștri sunt atât de ocupați cu multiplele afaceri personale, încât ajung la Parlament foarte obosiți și fără chef de muncă; se poate spune că sunt, în loc de… „determinați, terminați”. - Antonime înlănțuite: săraci mulți – bogați puțini, bogați puțini - bogăție multă, bogăție multă – producție puțină, producție puțină – șomaj mult, șomaj mult – orașe cu populația mai mică, orașe mai mici (ca populație) – suprafață mai mare... pentru că datorită îmbogățiților, acum, la marginile orașelor apar, în loc de mușuroaie și… „movile, vile”. - Băuturi ieftine și proaste, alcoolism, ciroză, violență domestică, foarte multe familii destrămate, sărăcie, mizerie,… „cârciumă – ciumă”. - Zic unii (eu nu cred, nici în ruptul capului!) că-i urâtă, prea mare, prea grea, nesigură, scumpă și că n-ar da pe ea nici un… „gologan – Logan”. Va urma!