Pe umbra adormită a unui vis de-amor
Alunecă flămânde a ceasului minute,
Trec ore frământând dulci sulite de dor
Ce zvârcolesc trecutul secundelor pierdute.
În gândul zvăpăiat de-o flacără de
Aud lumina cum îmi sopteste noaptea
într-un mister de nepătruns
si simt cum îmi străpunge nefiinta
un lung fior, adânc de întuneric.
Văd glasul tău în adormite scrieri
ce
De câte ori adorm
visez că sărut luna, și ea,
ea mă alintă cu străluciri sprințare,
priviri ispititoare, petale de mister.
De câte ori visez
mi-e gândul doar la tine, și tu,
tu îmi șoptești că
De ce sunt trist? De ce n-as fi?
De ce-mi sunt zilele pustii?
De ce n-ar fi?
Când tu în vis nu vrei să-mi vii.
De ce-mi sunt noptile amare?
De ce n-ar fi?
Când tu cuprinsă de visare
De visul
