Astăzi este o dimineață de spendidă agonie
În timp ce îmi moi
Amărăciunea privirilor
Într-o ceașcă neagră
Și ostinato
Caut prin toate cuvintele tale
Și tăcerile ce le fac cetăți
O fantă
În
Îngeri albaștri joacă
În urechea ta stângă
În timp ce eu te culeg
În căușul unei mânii
Și îmi ascult clipele
Alunecând din artere
Ca fărâme…
În aerul rece
Între ochii noștri
De lemn și
Ochii tăi miros a portocală
Culcați pe bumbacul negru al pieptului meu.
Carul Mare a coborât cu înc-o zvâcnire
Și noi doi
Pierduți într-o frescă de cearceafuri și tăceri
Stăruim
Încătușați de
simt vântul obosit de atâta cer
chircindu-se pe pervaz.
îți cunosc șoaptele legănante între tăceri
așa cum cunosc fiecare înfrângere a mea.
atârna prăfoase și scumpe între noi
alte nopți alte
