Ostinato
Astăzi este o dimineață de spendidă agonie În timp ce îmi moi Amărăciunea privirilor Într-o ceașcă neagră Și ostinato Caut prin toate cuvintele tale Și tăcerile ce le fac cetăți O fantă În
Lui Veronica
Îngeri albaștri joacă În urechea ta stângă În timp ce eu te culeg În căușul unei mânii Și îmi ascult clipele Alunecând din artere Ca fărâme… În aerul rece Între ochii noștri De lemn și
Cântec de regret
Ochii tăi miros a portocală Culcați pe bumbacul negru al pieptului meu. Carul Mare a coborât cu înc-o zvâcnire Și noi doi Pierduți într-o frescă de cearceafuri și tăceri Stăruim Încătușați de
cu inima unui paianjen
simt vântul obosit de atâta cer chircindu-se pe pervaz. îți cunosc șoaptele legănante între tăceri așa cum cunosc fiecare înfrângere a mea. atârna prăfoase și scumpe între noi alte nopți alte