Poezie
IMN ÎNCHINAT MAYEI
2 min lectură·
Mediu
IMN ÎNCHINAT MAYEI
Speranțe se nasc și mor la răspântie de veacuri, doar tu veșnic
Tânără, treci nepăsătoare pe lângă toate chipurile manifestate
În devenire, jocul tău minunat pare sortit eternității, prin
Feluritele măști surprinzând divinul în toată splendoarea sa
Nălucirile tale întrec în frumusețe orice închipuire, realitatea pălind
În fața amăgirilor scornite de tainica-ți fire.
Tu cea fără de chip, căci toate-s topite prin farmecul tău
Luminează-mi calea spre cele nepieritoare și veșnice,
Nu mă lăsa cuprins de tainica-ți chemare, mai bine alungă orice
Imagine din mintea mea bolnavă din cauza închipuirile născocite de tine
Nu mă osândi asemeni zeilor, care-n nebunia lor se cred atotputernici
Lasă-mi libertatea de alegere și-ți voi închina cântecul inimii mele.
Topește-mă în brațele tale ce cuprind nemărginirea dar lasă-mă
Să respir suflul nemuririi ce se scurge printre degetele-ți răsfirate,
Cuprinde-mi sufletul prin atingerea pleoapelor mele firave dar lasă-mă
Măcar o clipă, să pot surprinde prin ochii tăi înlăcrimați eternitatea,
Și nu lăsa uitarea să-mi stingă dorul meu de Absolut.
Nu vreau să mă las prins de magicu-ți dans, permite-mi doar să cânt
Iar vocea-mi sugrumată de emoție-ți va cânta prin tăcerea ei, imnul
Tainic al regăsiri ființei tale în sânul oceanului primordial, iar eu în noianul
Învolburatelor tale ape mă voi pierde pentru a renaște din nou.
Prin glasul tău sidefat voi respira nemurirea, adormind la căpătâiul tău
Voi trezii spre un nou drum universul cel pierdut prin divinu-ți joc
Uitându-mă pe mine însumi, îți vei putea cunoaște adevăratul chip.
Suntem uniți prin tainic legământ să hoinărim stingheri prin universuri
Jucând mereu același straniu joc, cântând mereu aceeași melodie
Vom reuși o clipă să oprim din mers, eternitatea în fuga ei spre neagra veșnicie
Iluzia temporală fiind zdrobită, împreunați cu magica-ți ispită vom slobozii
Spre Absolutul magic tot necuprinsul energiei veșnic schimbătoare,
Lumina-și va sporii a ei intensitate și noaptea va rămâne-n moarte o șoaptă
Căci demonul răpus de nebunia nopții urlând sfâșietor de dor, va fi înfrânt
Iar Dumnezeu uimit de sine însuși ,va ridica un imn de slavă-n inimă și-n gând.
001702
0