Poezie

Eu sunt

1 min lectură·16 iunie 2001

Mediu

EU SUNT

Mă simt atras de-un dor nemărginit

Deși eu sunt eternul neclintit

și veșnicul făptuitor,

Mă simt atras o clipă doar, de infinit

Deși eu sunt repaosul cel nesfârșit

și focul veșnic arzător.

Mă simt din-al neființei vis născut

Deși eu nu pot fi vreodată cunoscut

și sunt eternul nenăscut,

Mă simt din-a cuvântului vibrație creat

Deși eu nu pot fi vreodată exprimat

și sunt eternul necreat.

Mă simt a aparține astei lumi de fapt

Deși ea nu a existat cu-adevărat vreodat,

Ci doar din mila mea eu viață i-am dat

Căci ea devine-ntruna și nu e niciodat.

Mă simt atras de-al Mayei joc nebun

Că însumi despre mine nu știu ce să mai spun,

Că sunt eu moartea, bezna ori nemicul ?

Sau poate că sunt viața, lumina, infinitul ?

Sau toate aceste nume topite-s într-un cânt

Al cărui viers să spună că eu sunt cel ce sunt.

001.379

ROBERT TRIF. “Eu sunt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/robert-trif/poezie/4182/eu-sunt

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.