Urmărind indiciile - fragment

Mi-a luat ceva timp până să întind și să îndrept corespunzător toate colile; imediat ce m-am ridicat însă, toate s-au mototolit și s-au strâns între picioarele mele, fugind de sub greutățile pe care le folosisem să le fixez. N-avea nici un rost să încerc să le întind și să le netezesc iar, așa că le-am adunat porcoi și le-am îngrămădit lângă canapea. În cămara din holul mic rămăseseră mai mulți saci de plastic, de la vechiul proprietar al apartamentului; îi întrebuințase la mutat. I-am cărat pe toți în mijlocul sufrageriei, i-am șters cu o cârpă, și-apoi i-am rupt pe lung, folosindu-i ca să îmbrac în ei întreg covorul, prinzându-le marginile sub el. După ce i-am întins și i-am netezit cât am putut de bine, m-am retras către canapea, frecându-mi mâinile de pantalonii de trening. Felul concentrat în care mă învârtisem prin cameră și faptul că mă ridicasem foarte brusc, mi-au adus pe ochi un soi de ceață fumurie, pulsatorie, ce se anina cu o tenacitate lipicioasă de muchiile obiectelor din sufragerie, persistând chiar și atunci când insistam să le privesc mai mult decât era necesar – canapeaua căpătase o asemănare tulburătoare cu un om ghemuit și vârât cu fruntea între genunchi, ceața atașându-i și o barbă descâlcită într-o pânză cu ghemotoace, deasupra covorului – tablourile întinseseră membre rămuroase către lustră, înfășurând abajururile și înlănțuindu-se mai încolo cu gâtul-liană prelungit dintr-o latură a cornizei ce balansa un cap micuț, cu trăsături africane, sugând cu buzoaiele groase, țuguiate, ceața vălurată peste spinarea gârbovită a canapelei. Și trăiam impresia că ceva din toate astea îmi scapă, ceva în plus, ce era evident înaintea ochilor mei, dar nu reușeam să conștientizez. Canapeaua-moșneag și-a desfăcut scâncind picioarele bătrâne și și-a îndreptat șalele, primindu-mă între brațele ei. Am căscat ochii și mi-am masat tâmplele. Sacii de plastic întinși pe covor trasau un dreptunghi foșnitor în centrul sufrageriei, marcat de urme estompate de degete, acolo pe unde nu ajunsesem să șterg întreg stratul de praf. Am vrut să mă întind după telecomandă și să aprind televizorul, dar m-am răzgândit, în loc de asta, m-am holbat la corpul meu pe jumătate gol, cu burtica acoperită cu păr rar, la cicatricea veche de deasupra buricului, apoi la pantalonii rufoși și ciuciuliți de trening, cu gâlma moale, înălțată acolo unde stătea culcat penisul. Cred că am ațipit vreo câteva minute, pentru că m-am pomenit deschizând năuc și fără veste pleoapele, cu primele cadre neclare dintr-un vis, împrăștiate aiurea printre formele obiectelor ivite deodată în raza vizuală și topite repede în spirale pâcloase spre tavan; o adiere mi-a atins obrazul și niște buze mi-au sărutat fin lobul urechii și pe urmă sprânceana. Mi-am săltat bărbia și-am inspirat parfumul pielii palmei care mi-a mângâiat ușor apoi, chipul și fruntea. Dinspre dormitor se auzeau zgomote seci și pași călcând domol pe parchet. Ela îmi zâmbea ciufulită, îmbrăcată numai într-o bluză scurtă de pijama, cu floricele, cu trei riduri curbate pe obraz, lăsate de pernă, prelungind curios cutele făcute de buzele întredeschise în surâsul care-i dezvelea întreaga dungă gălbuie a dinților. Zâmbind, mi-a sărutat încă o dată urechea și s-a îndreptat, sprijinită cu mâna de umărul meu, iar bluza i-a rămas ridicată pe sâni, desfăcută la ultimul nasture, cu buricul minuscul ascuns o secundă de mâna plimbată încet peste partea de jos a pântecului. O întârziată scamă de culoarea visului mi-a jucat înaintea ochilor, apoi s-a mistuit în aer, pierind într-o deplasare mută către brațele lustrei. Ela avea șoldurile extrem de mari și cărnoase, cu pielea intens trandafirie, iar coapsele pline, apropiate acum, cumpăneau în partea de sus, detaliile unei vulve fine, cu labii abia conturate și strâns lipite, atât de mică și perfectă încât arăta ca schițată superficial cu un creion pe piele. Mi-a zâmbit din nou pe când își purta mâna pe pântece, și-apoi pe pulpe, atingând în treacăt buzele acelea fine dintre picioare, folosind clipa în care-mi coboram involuntar ochii spre degetele ei, ca să se rotească încet, cu bluza scurtă sărindu-i pe șolduri, și să se îndrepte spre dreptunghiul de celofan de pe covor, cu fesele zvâcnind pline și grele. Sacii fâșâiau. Ela a împins o cută cu vârful piciorului, netezind-o către marginea covorului, în timp ce se apuca să-și desfacă nasturii bluzei de pijama – pe urmă s-a uitat iar la mine, cu părul zbârlit pe creștet și cu șuvițe negre căzându-i peste urechi, și și-a tras bluza pe brațe. În abdomen am avut o bruscă senzație de apăsare. Vulva îi era atât de fină, încât crăpătura scurtă dintre labiile împreunate arăta întocmai ca umbrele proiectate pe pulpe de mâinile ce lăsau acum mânecile bluzei să atârne, înainte de-a o face boț și de-a o arunca lângă mine pe canapea. Și-a plimbat palmele pe sub sânii cu sfârcuri roșii și s-a coborât pe genunchi, încercând să-și treacă unghiile prin părul încâlcit. Cât ațipisem, alunecasem. M-am ridicat pe canapea și m-am așezat bine în fund. Îmi dădeam seama că-mi era sete, de pe interiorul obrajilor adunam mereu salivă cleioasă cu gust acid, dar, în mod curios, nu voiam să beau nimic. Trăiam sentimentul că, dacă m-aș fi dus în clipa aceea în bucătărie, în căutarea unui pahar cu apă, aș fi distrus ceva vital, și aș fi regretat ori de câte ori mi-aș fi amintit de acest lucru. Gâlma din pantalonii de trening se înălța între cutele ciuciulite, bombată pe partea dreaptă. Am aruncat o ocheadă rapidă la hârtiile îngrămădite lângă canapea, cele cu care mă muncisem să acopăr covorul, apoi m-am gândit la ziarele văzute pe-un raft în cămară, când luasem sacii. În genunchi pe celofan, Ela mă privea. Mă trezisem de tot. Pe obraji, dedesubtul cutelor imprimate de pernă, mai mici acum și începând să se estompeze, stăruiau în continuare ridurile făcute când zâmbise, numai că în acea clipă, gura îi era severă, cu buzele strânse, iar bărbia i se încrețise, în timp ce mă cântărea tăcută din ochi. M-am frecat pe pleoape și-am căscat, cu fundul amorțit. Pe Mona nu o văzusem intrând. Ada deja se sprijinise pentru câteva secunde de bibliotecă pe când înainta toropită de somn spre mijlocul încăperii, căscând cu dinții încleștați, când sânii uriași ai Monei au răsărit pe neașteptate în fața mea, scurși peste coaste, atât de depărtați unul de celălalt, încât privirea nu-i putea cuprinde și situa corect pe corpul sfrijit de prima dată – zăbovind fără voie când pe cel drept, cu areola lăbărțată și sfârcul fugit în jos - când pe cel stâng, la fel de mare, însă cu o gâlmă sub țuguiul țâței, părând a-i oferi o greutate suplimentară, mai ales că Mona mergea mai mereu lăsându-și capul pe partea lui. N-avea decât niște ciorapi flaușați în picioare, rulați la glezne, roz cu dungulițe maro. A pășit adormită către tânăra așezată pe genunchi, însă nu a călcat imediat pe celofan, ci a înconjurat covorul și-a tăiat apoi distanța cu pași mărunți, pe diagonală, până a ajuns cât de aproape s-a putut de Ela, bâțâindu-se pe picioarele ei lungi și cu genunchii semi-îndoiți, ca și cum s-ar fi chinuit încontinuu să-i facă să suporte o doză din încărcătura sânilor. Fața Elei se înseninase. A întins mâna și-a cuprins gamba Monei, mângâind-o și trăgând-o spre ea. Cocoșată, Mona și-a ridicat piciorul, fără a călca pe celofan, mișcându-se după aceea fără rost până la bibliotecă și înapoi, cu vârfurile ciorapilor aduse sub degete; și-a strecurat totuși gamba exact în palma rămasă întinsă a Elei, primind dezmierdările acesteia într-o postură hilară, stând aplecată și silindu-se să pipăie folia de plastic, de parcă nu s-ar fi hotărât dacă era rece ori caldă, ori din ce era făcută. Ela i-a înhățat atunci mâna și i-a sărutat încheietura. Sânii au răspuns, legănându-se în contratimp, în vreme ce-și îndoia spinarea dând la iveală, răsărind din piele, ghionturile dese ale coloanei vertebrale, până spre cele două umflături slăbănoage ale bucilor. M-am foit și m-am uitat la ușa dormitorului. Urechile îmi ardeau. Încă ceva a fluturat și-a aterizat lângă mine. Ada își scosese pantalonii de pijama și acum își trăgea tricoul peste cap. Corpul i se unduia, muiat de luminile lustrei. Celofanul a foșnit și Ada a aruncat tricoul după pantaloni, scărpinându-și un umăr. Mona șoptise ceva abia auzit. Nu puteam să-mi țin prea mult privirea departe de trupul Adei – „v”-ul dintre coapse îmi capta atenția, fără să mă pot reține; de acolo pleca totul într-o construcție articulată, dând sens grosimii îmbietoare a coapselor, rotunjind rotulele trandafirii și finisând interiorul pulpelor - dezvoltându-se apoi către buric și spre abdomenul ușor scobit și liniile delicate ale coastelor, cizelând curba șoldurilor atinse de brațele palide, presărate cu pufușor șaten și cățărându-se dincolo de ele, pe umeri și descinzând pe dunga claviculelor și peste piept, la sânii micuți însă extrem de bombați, împrăștiind o lucire spectrală ce ilumina gâtul și chipul rozaliu, tăiat de consistența unor buze cu colțurile ridicate și apoi rafinând ochii și nasul și fiecare dintre firele bretonului dezordonat. Totul vibra strălucind și șerpuia înspre „v”-ul dintre picioare, mixându-se acolo și detonând încontinuu spre extremitățile corpului, despărțind formele și rotunjimile, făcându-le în același timp, incredibil de reale și apetisante – Ada era prelungirea perfectă a pizdei ei, totul fiind articulat și pus în mișcare datorită acestui mecanism ce căpăta forță și-i dădea viață corpului îndată ce se dezbrăca. Și pizda s-a deplasat, alunecând pe lângă mine, apoi s-a întors și fundul Adei s-a desfăcut la un metru depărtare pe când se lăsa pe celofan, alături de celelalte două fete. Mi s-a năzărit că mă sucesc și mă trag mai sus pe canapea, însă îmi vedeam clar corpul nemișcat, încremenit în aceeași poziție, fără să i se încordeze niciun mușchi. Probabil afară ploua de ceva vreme, se distingea un ropot slab izbind constant ferestrele. Iar corpul meu rămânea nemișcat.