Sertarul cu șpanuri

Sertarul cu șpanuri -fragmente- strângându-mi stomacul în pumn, m-am oprit și m-am agățat de balustrada scării. mâinile care mă țineau mi-au dat drumul. spatele mi s-a rezemat de lemnul lăcuit. de jur împrejurul ochilor îmi ardea o centură orbitoare și în timp ce topea și calcina surplusul detaliilor din încăpere, obiectele se regrupau într-un spațiu mai ușor de suportat și-și reluau proprietățile, curățate de balastul de umbre și dâre colorate. încet de tot, piciorul unei mese s-a îndoit, a pocnit și s-a fixat cu un țăcănit în tăblia acoperită cu o mușama verde. mai multe scaune s-au aliniat, în șir, lângă perete. firul televizorului s-a cățărat pe zid și a încadrat ușa de la intrare, îngustă și cu geamurile mate. două plante ornamentale au țâșnit din ghiveci în apropierea tonomatului și acordurile unei melodii au tăiat aerul cu un șuierat rapid. după o secundă m-am îndreptat și am privit în jos. picioarele mi se reîntregiseră, blugii făceau cute jegoase la genunchi iar adidașii erau pătați de vin și câteva cioburi străluceau printre șireturi. mâinile au încercat să mă prindă din nou și să mă ridice. m-am smuls de lângă balustradă și am înconjurat treptele îmbrăcate în mochetă roșie, pipăind cu unul din adidași buza celei de jos și folosind-o drept sprijin în timp ce împingeam ușa de lângă scară și urcam pragul de scândură. pe culoarul dinapoia ușii era foarte cald; în aer plutea un miros pătrunzător de dezinfectant și fecale. coridorul se deschidea după câțiva metri într-o baie cu tavan înalt, înnegrit de igrasie, cu un neon suspendat aruncând dâre de lumină pe gresia lăsată și acoperită de fisuri. o pată mare, ruginită, se desena lângă scurgerea din mijloc, împestrițată cu bucăți de vată udă și chiștoace de țigară muiate în pârâiașele de urină venite de la cele trei pisoare fixate pe peretele din dreapta. din cabinele înșirate pe celălalt perete, numai una mai avea ușă și de dedesubtul ei, o dâră de rahat lăptos mânjea gresia cu picături străvezii, lungite de talpa unui pantof și se îndrepta către pisoare, unindu-se acolo într-o baltă, cu o clisă galbenă prelinsă din perete, din fisura dintre doua plăci ale faianței. clătinându-mă, m-am îndreptat spre cabină, am deschis ușa și m-am oprit în fața wc-ului. fesele îmi ardeau. o mie de vergele calde se intersectau într-o împletitură compactă în stomac, împingând ceva fierbinte și tare prin intestine, lărgind cu o insistență neglijentă rozeta anusului, și m-am întors și m-am rezemat cu fundul de ușa din placaj vopsit. departe, la capătul coridorului întunecat, se distingeau murmurele și vociferările celor din bar. mi s-a părut că aud o bușitură, urmată de-un zornăit de sticlă spartă și apoi hârâitul tonomatului distorsionând primele acorduri ale unei melodii, însă, imediat ce mi-am schimbat poziția și-am început să mă deschei la catarama blugilor, s-a auzit un cor de voci și câteva strigăte și totul s-a uniformizat într-un murmur monoton, spart din când în când de clinchetul sticlelor și-al paharelor. am îndoit degetele și m-am chinuit să desfac cureaua. palmele erau vinete și zgâriate. sub o unghie aveam pete de sânge. cămașa atârna cu poalele sfâșiate. dintre tălpile adidașilor, rahatul lăptos se bifurca și mergea cu două împroșcături paralele, pudrate cu fărâme galbene pe vasul wc-ului, lățite pe margini și mânjind pereții de pe interior cu o draperie puturoasă din care se iveau căpețele umede de hârtie igienică și care, mai jos, răsfrânte și destrămate, înconjurau un căcat alburiu, străpuns de firișoare și firimituri trandafirii, desfăcut în petale subțiate pe emailul îmbâcsit. când m-am aplecat, un vârf de cuțit s-a răsucit în mațe iar rănile de pe bărbie și de pe obraji s-au apucat să zvâcnească. în vasul wc-ului tremura și un ghemotoc de păr. se încrețea cu niște fire jilave pe lângă rahatul scurs în apă și suia cu un deget negru spre extremitatea de sus, către o ciobitură în care mizeria se depusese în straturi zigzagate. încovoiat, am întins mâna după sulul de hârtie igienică din suport; am ridicat plăcuța metalică și l-am desfășurat. deasupra bazinului wc-ului, pe faianță, era desenat cu carioca un penis imens; stabilit între testicule gigantice, îngroșate, cu fire de păr desenate aiurea și zbârlite, alcătuind rândurile pe care se-nșirau câteva cuvinte scrise în pripă, șterse și întinse de umezeală. lângă capul bombat al penisului, cineva scrijelise un indicator de circulație și-o propoziție fără nici un sens. alte mâzgâlituri acopereau faianța de deasupra bazinului și până-n tavan, dar cele mai multe erau imposibil de citit și o grămadă de penisuri micuțe înnegreau locul unde tavanul întâlnea pereții, ca o broderie, împestrițată cu dungi de rugină și spărturi pline de mucegai. gustul sângelui din gură începea să mă amețească. am înfășurat colacul wc-ului cu hârtie, mi-am dat jos pantalonii, am tras apa și m-am așezat, ținându-mă cu mâinile de burtă. ușa cabinei nu avea zăvor și stătea întredeschisă așa că am luat o bucată de hârtie igienică și-am băgat-o între toc și marginea ușii, apoi am bâjbâit după coșul de gunoi și l-am împins cu piciorul în ea.