Texte în proză

„O bucată de frânghie” În țara lui Ghici, doar în cipici. Am început așa, amintindu-mi de timpurile frumoase, când la ușă aveam yală automată și plecam din casă uitând să-mi iau cheie. De câte

RDRobert-Marius Dinca

0

0

5 „Viteză” Tanti Maria, călare pe bicicleta deșelată, prinse porțiunea de vale pedalând din răsputeri, așa că atunci când trecu pe lângă bătrânelul ce mergea spre casă cu un pepene galben în

RDRobert-Marius Dinca

0

0

„Ghici cine s-a întors?” - M-am întors! mi-a zis umbra și am tresărit. - Te-ai întors de unde? am făcut eu, încercând un ton total dezinteresat. - Cum de unde?!... De unde am fost! - Păi, am

RDRobert-Marius Dinca

0

4

„Primul contact” Trebuia să-mi scot buletinul, pentru că împlineam \"venerabila\" vârstă de paisprezece ani și cu această ocazie le cerusem alor mei o sumă bunicică pentru \"poze, documente și

RDRobert-Marius Dinca

0

0

„Bicicleta” Bicicleta îi aparținuse dintotdeauna lui nenea Mărin și fusese mândria acestuia, căci „această bicicletă a trecut printr-un război mondial și a luat o medalie de vitejie și bicicletele

RDRobert-Marius Dinca

0

2

Prolog: A fost odată o mândră țară, frumoasă ca o cireașă pârguită, o țară clădită pe oasele oamenilor viteji, care au sperat dintotdeauna, un viitor mai bun pentru cei care urmau să le ia

RDRobert-Marius Dinca

0

2

Cocoșatul, pe numele lui adevărat Ștefan, fusese încă de pe când sugea la țâță un mic șantajist. Până și atunci știa când să plângă, cât de tare și cât timp să facă lucrul ăsta, pentru a căpăta ce-și

RDRobert-Marius Dinca

0

2

Porcul, pe numele lui adevărat Ion, fusese încă de mic un fel de Godzilla printre tovarășii de joacă. Mama lui spunea că e bine făcut, are oasele mari căci semăna cu taică-su, dar Ion nu avea de unde

RDRobert-Marius Dinca

0

1

Viața era ca o bucată strâmbă de lemn, în care anii se înfigeau precum cuiele ruginite și a „face ceva” însemna a citi multe cărți, a trăi prin prisma altora. Între pagini stăteau așezate semne de

RDRobert-Marius Dinca

0

4

Cu o zi înainte, hambarul adăpostea câțiva saci de grâu și ceva porumb. Acum, în plus de astea și cinci pisoi. Timi le adusese lapte proaspăt și se chinuia să-i facă să bea, dar era o treabă destul

RDRobert-Marius Dinca

0

1

Cu o noapte înainte, cineva „încropise” un graffitti pe peretele exterior al primăriei, format dintr-un semn ciudat, ca o siglă și cuvintele: PRIMARUL ÎȘI FACE CRUCE CU MÂNA DREAPTÃ ÎN PANTALONI. ÎN

RDRobert-Marius Dinca

0

2

.........Nea Jean era „șerif” într-o comună pierdută pe hartă. Adică șef de post. Era o slujbă bună, căci singura treabă pe care o făcea, era să joace cărți cu ajutorul lui, celălalt „apărător” al

RDRobert-Marius Dinca

0

0