Ristea Adrian

Mă uit la picături de ploaie care se scurg pe geam Spatele mi se întoarce pe canapea și-l simt cu niște pene de lemn Încerc să cuprind orele cu brațele întinse la maxim Trăim pentru ca alții să

Oare cum ar fi să pictezi cu versuri Un galben aici în colț Mai jos o tușă de Orange În timp ce în dreapta se cere albastru Roșu ne întreabă unde să-nceapă În timp ce verdele, discret, ne

mă grăbesc undeva ca să prezint ceva cuiva pe un perete alături de un tablou o oglindă care mă absoarbe ca o sugativă uitată în aer uit cenușa la intrare și mă gândesc la ea la oglindă de pe

Afară pe o sârmă stă luna, Și îmi șoptește cuvinte de dispreț De ce ești singur, De ce nu vii să ne petrecem? O mândră lună, blânda mea lună Eu nu sunt singur, Cu mine sunt munții, văile,

Dacă vrei ca gândurile tale să aibă ecou Scrie, scrie chiar dacă nu știi ce vrei Scrie despre ploaie, despre vânt Scrie despre iubită și despre pământ Eu cred că pot fi ecoul ei Sau cel

Îmi plac ciorapii tăi maro Cei din textile lucrați la mașină De fiecare dată când te așezi Aș vrea să te întreb cum îți alegi ciorapii. Mă așez lângă tine și mă gândesc la

La un moment dat erau 42 și erau frumoși Și apăreau în poze și se plăceau unii pe alții Ce frumoși sunteți! Ce frumoasa ești! Te pup! Atâta dulceață duce la diabet, prea mult plăcut Trebuie să

Curg notele care îmi înseninează fruntea Degetele parcă sunt ude cu perle Aud pași pe coridor, un ventilator Mă gândesc la tăcere și scriu Valuri albastre pe mătasea albă Un ecou al inimii

Am plecat decu seară în plimbare Pe strada cu felinare galbene și stopuri verzi Cu rucsacul cel plin în spinare Mă uit la stele ca la niște semne de carte Care sunt acompaniate de o lună ca un

Și când ai crezut că zborul a fost doar un vis, Soarele pe care îl aștepți ți-e promis în culori, Primăvara care nu mai vine, va izbucni cu grade Cu multe flori și un zephir cald și

Pătratul magic ne roade și ne duce cu gândul la tablouri uscate Pline de ochi și de păr, de melancolie uitată de noi în fiecare zi Pe un geam plin de flori, ochi și mișcări repetate de raze de

Sună Danemarca, e rece parcă văd piața Triangeln Drumul, podul cu raze de soare Plouă cu broaște Și mă gândesc la Danemarca Sună telefonul, Prin căldură, Dimineața Vine cu

cel care strigă se ridică spre cel care mănâncă pentru a smulge o bucată de pâine pentru cinci lei intri la pârnaie și ești ascuns vieții, televizorului nu te mai bagă în sondaje și