Poezie
Coacăză de ametist
1 min lectură·
Mediu
Coacăză de ametist
Mă cuprinde dor de flori
Și de fructe, deopotrivă.
Când te văd, iar în culori,
Ametist, piatră lascivă.
Vin nălucile și-mi cer,
Clipe prea demult apuse.
Eu le mint cam auster,
Cu roșeața-mi de pe buze.
Mă cufund în lacrimi nude,
Când reneg ușor trecutul.
Ce îmi face să asude:
Gândul, dorul și-apoi trupul.
Te citesc ca pe-o cometă,
Sânziană de april.
Căci ai renăscut vedetă,
Pe parchetul de vinil.
M-ai cuprins în mreje-valuri,
Peste curcubeul tot.
Și-mi trimiți doar idealuri,
Către gândul meu amorf.
Suflul tău îmi râde-n spate,
Când mă pierd în piruetă.
Iară glasul stins de șoapte,
Face mâna-ți cam discretă.
Te chem iar floare umilă,
De amaruri și de dor.
Să ne contopim copilă,
Colo jos lângă izvor…
Te aștept ca o veneră,
Intr-un lan de maci proscris.
Să trăim măcar o eră,
De iubiri, de dor și vis……
Rosu …..01 iulie 2013
001.144
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Reti Liviu Crinel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 34
- Actualizat