Poezie

Te rog, rămâi !

1 min lectură·7 mai 2008

Mediu

De nu te-ai fi întrupat

și mi-ar fi fost dor de tine

la Dumnezeu m-aș fi rugat

să te creeze pentru mine...

În vis de multe ori îmi apăreai,

mă întristam că nu te pot atinge;

înger sau ispită de erai,

uitarea nu te putea atinge.

Ne-am întâlnit întâmplător, pe plajă,

într-o seară de Mai ploioasă;

ai aruncat asupra mea ca o vrajă

privirea ta sfreleditoare și curioasă.

Simțeam că te cunosc de-o veșnicie,

îmi părea că același sentiment și tu l-aveai;

cu dragoste se umpluse plaja pustie

și ca o stea de încântare, alături de mine, radiai,

iar eu eram nespus de fericit

și te îmbrățișam în taină cu privirea;

șezând în fața ta tăcut și năucit

îi slăveam în gând pe Creator și iubirea.

Ești lângă mine vie acum

și vreau să nu mai pleci,

avem aceeași taină și același drum,

te rog, rămâi cu mine-n veci!

001.046

REMUS BRAD. “Te rog, rămâi !.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/remus-brad/poezie/1782006/te-rog-ramai

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.