Poezie

Lacrima, soarele și speranța

1 min lectură·8 mai 2008

Mediu

O lacrimă de cristal

a căzut din ochiul unui albatros

și a încremenit pe coama unui val

ce-și etalează pieptul maiestos,

umflat sub dantela de spumă argintie

țesută cu îndemânare de vântul furios

care frământă neîncetat marea în agonie

și o sparge ca pe o înșelătoare oglindă

de țărmul straniu, vanitos,

întristat că nu poate să o cuprindă

și să o sugrume cu brațul lui vânjos.

De după norii făuriți din vată,

de un meșter de glorie avid,

care tivesc zarea semeață și imaculată,

se arată soarele ce pare un copil timid,

ieșit să se joace singur la poartă,

suflet singuratic, slut, gângav, invalid,

pecetluit de o nemiloasă soartă,

pe care ignoranța vrea să-l vadă

repede pierind,

dar Speranța-înger sfânt, înaripat,

purtând o torță de lumină

pe curcubeu încrezătoare s-a înălțat;

tronând ca o adevărată regină

promite fiecărui suflet disperat

fericire ca răsplată, de i se închină.

Lacrima, soarele și speranța

adorm uneori, dar răsar mereu;

în vise și flori încremenindu-și prezența

veghează alături de ochiul lui Dumnezeu...

001.234

REMUS BRAD. “Lacrima, soarele și speranța.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/remus-brad/poezie/1782172/lacrima-soarele-si-speranta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.