Relu Cazacu

l-a oprit crede că aerul condiționat nu-i face bine bărbatului singur în casă scrie un poem despre pietre: pietrele la început alungă din suflet câinii pe urmă le iau locul absența

Așa iubito strânge garoul montează-mi branula și intră în mine deschide-mi toate chakrele dacă timpul zboară să zburăm cu el până în locul unde își depune ouăle să spargem unu

mă întind sub privirea ta am fost pâinea lui Dumnezeu sau cel puțin o felie mă încălzesc sub efectul de lupă al sticlei grăunțele nisipului se amestecă cu firimiturile mele într-o

ocolesc băltoacele ploilor de vară braț la braț cu sora cenușăresei degetul piciorului stâng îmi sângerează am încercat să port sandalele sfântului Pavel pe calea cea dreaptă

Turnul pe tabla de șah a luat foc îmi redecoreză casa cu fum trebuia să-mi montez sistem antiincendiu umblă prin cameră cu pașii lui de cenușă atrage pereții spre el s-a urcat în patul

tremur și un câine îmi latră în sânge carnea mârâie la os dezleagă-mi lesele înnodate în piele închide-ți ochii într-o cușcă nu-mi pune mâna pe frunte ard sunt un mort revoltat în

două fotografii identice le suprapun între ele doar tu frântă până la ultimul sunet treci peste răni cu fericirea ascunzi un zâmbet pedepsit în colțul gurii și câtă uitare ți-e semănată în

astăzi nu am împins piatra cu yală și clanță să deschid drumul între morminte am pus capul între sânii femeii să ascult gura flămândă a lumii cum se hrănește să uit coșmarul în care copiii

lăsați soarele să cadă în apă curgerea ei să răcorească arșița pietrei moarte înainte de a naște lovitura în mâna omului orb și surd lăsați luna să cadă în verdele ud al ierbii

Ce parte din mine are nevoie de acest text? toate mai ales copilul copilul din mine canibal și necrofil ce se hrănește cu iluzii și amintiri adânc îngropate cu bucăți din

să ne iubim de la suflet la suflet când despărțirea pândește din spatele draperiei urbane încolăciți ca șerpii în jurul păcatului să închidem strada noastră așa vom fi fericiți în

aripile mele pictează în vânt tabloul existenței haotice și al pieirii culorile curgând din pene horcăie a moarte nu socotiți nebun pe cel ce se îngrozește întâlnindu-se cu

Două lumini înaripate cu vocile de ceară cântă liturghia liniștirii le mângâi penele pe autostrada unde toate mașinile au un far spart câinii se dau la miezul nopții transformat în cufăr cu

Închisă într-o durere de cap iubirea pentru tine se topește odată cu picioarele imaginare ale omului de zăpadă făurit acum două ierni prin rostogolirea noastră în

vântul își cântă simfonia pe diferite teme prin crengile mele uscate pentru pământ spațiu și aer vino copile și rupe-mi ultima frunză sărut-o cu dragostea ta orfană soră cu

născut prematur respir artificial noxe într-un pat din colțul întunecat al salonului cu miliarde de copiii mulți fug dintr-un pat în altul alungați de păduchii războinici băieții mai

mângâi copilul pierdut în parc copilul pe care nu l-am avut niciodată nu îl gătesc punându-i crengi de cireș să fie frumos nu îi injectez botox nu îi fac implant cu silicon să participe la

îți dai seama ce ușurat mă simt m-am ascuns cât am putut nu am să-ți ascult poezia lingurilor în farfuria goală nu o să înghit de bună voie trebuie să mă

Trebuie să curăț petele de sânge din interiorul pantofilor ți-am spus să nu încerci să te sinucizi în mine prin indescifrabila croșetare a neuronilor ai călcat de atâtea ori în

dimineața viața îmi pare un șotron jucat cu piatra funerară pe muchia monedei în jurul dozatorului de cafea un șotron jucat până la dezmeticire apoi verb lângă verb înalț schelele

o culoare nebună și proaspătă de lapte degresat au căpătat pereții secției de psihiatrie te simt privești prin gaura cheii în viața mea vezi cum îmi iau pastilele și vezi

Mi-am intoxicat casa pentru un zâmbet cu data expirată îmi plâng degetele cu humă zgârii carnea pereților în unghii rămân doar iluzii moartea îmi ține jurnalul scrie ultima filă

cu râsul tău aspru de șmirghel mi-ai jupuit pielea să-ți scrii pe ea testamentul unei iubiri violate într-un gang al adolescenței mi-ai mușcat buzele cu sângele curs ai scris

În dezbrăcările nopții suntem două stele rază în rază fugim sub fusta noroasă a mamei între gemeni și săgetător mirosim a dragoste de copil în scutece