rebecca

Pe stropi din sticlă precum limbi de lavă, pășeam niciunde noapte înainte nimic înapoi. Pretutindeni doar miros de pamânt, Înlanțuit in dansul ploii de sus ca apoi din pământ același

Mi-am pictat fruntea, cu semnul tăcerii, și pântecul. Picioarele le-am încondeiat și ochii, gura și sânii, am pecetluit-o cu semnul porții închise. Mi-am desenat spatele, fereastră,

Am așternut În palmă cu condeiul, linia vieții. Cu o pană de gâscă am gravat trecutul. și cu dălți, am săpat prezentul. Dar.............. viitorul, poate, doar visând, îl voi

Am pictat gânduri, pe Hata. și rosul timpului ce a îmbălsămat amprentele cuprinse, în țesătura efemera. Am pictat saliva, nemiloslui păianjen crud, firav, firul Arahnei, ce mi-a

Am născut in sânul, pânzei mele de in, orizontul trecutului. Fascicol de lumină, muribundă și pașii de dincolo, de culoare. pe șasiul in cruce am așternut, griurile lumii și gura mi-am

Cu un băț, am atins cerul. si am prins păsări, Pe care le-am adus sa-mi cante, visuri albe... despre primăveri neștiute

Ays, este gândul ce mă poarta, Nicaieri.

In freamăt albastru de nopti, Au adormit melcii, In cochilii preistorice.

Aici, Intr-o gura de apa, salcie Sarutul lui Marte, diseca, lumile mele....

dintr-o cupa de ceai am sorbit, clipa de ieri norul, de pe pamant umbra mea........ pasii tuturor, EU