pe geamul lins de geruri un chip uitat se-arata
din visul meu de-azi-noapte spre univers pornit
dar prins de palma iernii,fantoma înghețata
pe geamul dimineții,un ochi nelamurit...
de mie-mi
faptul ca scriu e singura dovada ca sunt
mai mult de-atat n-am putut
nu m-am putut crea pe mine insămi
din cenușa inutila ce-am fost...
am luat pixul in mana pentru EL
primul vers a fost scris
palma ta mi se zbate in par ca o inima
aurie,calda si sonora
desenandu-mi pe trup amurgul orelor
pentru fiecare deget cate o ora
in incrancenarea timpului piezis
plutind nevazut peste ferestrele
