Poezii

pe geamul lins de geruri un chip uitat se-arata din visul meu de-azi-noapte spre univers pornit dar prins de palma iernii,fantoma înghețata pe geamul dimineții,un ochi nelamurit... de mie-mi

faptul ca scriu e singura dovada ca sunt mai mult de-atat n-am putut nu m-am putut crea pe mine insămi din cenușa inutila ce-am fost... am luat pixul in mana pentru EL primul vers a fost scris

palma ta mi se zbate in par ca o inima aurie,calda si sonora desenandu-mi pe trup amurgul orelor pentru fiecare deget cate o ora in incrancenarea timpului piezis plutind nevazut peste ferestrele