răzvan ventura

Poetica unui roman aparte precum Paludes de André Gide1 presupune o descoperire progresivă a diferitelor straturi ale operei, asemenea foițelor unei cepe, spre a relua o imagine deja banalizată. Dacă

Sublimul ca atare nu poate fi încadrat într-un sistem de valori, el apărând doar din necesitatea postulării unei categorii care să le supraordoneze pe celelalte. De aceea, sublimul nu poate fi

Într-un pasaj din Șase plimbări prin pădurea narativă, Umberto Eco ajunge să formuleze o « regulă infailibilă »1 pentru a stabili dacă un film este pornografic sau nu: într-un astfel de film, timpul

„Iar de privești îndelung abisul, află că și abisul îți scrutează în adâncul sufletului”, sună un aforism nietzschean. Este aici presupusă o relație întrucâtva între conținător – conținut, bazată

Ficțiunea nu depinde de imaginație, ci este o lume a necesității. Contrar aparenței, afirmația e pură ficțiune nu ține de reducționism, ci de existența unei lumi care se hrănește din propria ei

Apropiindu-se de text, criticul literar se vede continuu sfâșiat de o eternă dualitate : el este un cititor căruia îi este (totuși) interzis să « uite » de sine în plăcere. Deși este (mai ales el)

Infinitul mic îl conține pe cel mare. Infinitul mic nu are nevoie de întindere, el nu cuprinde, ci conține. Infinitul mare nu vrea să-și știe limitele, ca să nu-și știe golul. Ceea ce e Unu nu

Omul este o ființă diurnă, o ființă a cărei viață se desfășoară în regimul zilei în cea mai mare parte. Existența sa nocturnă are totuși loc în afara unui oarecare firesc, întrucât în somn

Problema dacă distincția dintre a povesti (echivalent cu o manifestare directă a autorului sau a unui purtător de cuvânt validat cu încrederea acestuia) și a prezenta (așa-zisa « scriitură