Razvan Mitoceanu

Si nu doar pasii te cauta sa mi te destainuie... caci fiecare pas imi smulge din piept o oaza de gand si bucuria clipei in care pasii mei se vor opri langa tine... Si nu doar inima iti

Cu aripi si frunze mi-am impletit sufletul intr-un cantec... iar pasii s-au desprins de trupurile noastre dansand langa ingeri, cu fluturi in brate... si iar ne topim sub soaptele

O pasare... scrisa-ntr-o carte cu aripile crescute-ntre pagini zamislind litere iar apoi cuvinte asemeni unui descantec... Un nor... topit de dor din care plang pasari si frunze si

Mi-am alinat privirea c-un cantec... si-am smuls o pasare din vazduh, cu care-am pictat curcubeul si apoi am asezat toti norii in poala ta... Am dezvelit florile de frunze si

Stii doar sa asculti dar n-ai sa stii niciodata sa vindeci o inima ranita cu dragostea de care are nevoie... Stii doar sa admiri dar n-ai sa inveti niciodata sa apreciezi frumosul la

La umbra chipului tau am atipit... pentru prima oara Si somnul din piept imi purta sufletul printre vise nemaintalnite si nemaivazute si nemaivisate de nimeni... O oaza de zambet in

Si timpul doare... insa al meu doare intotdeauna altfel... Caci fiecare clipa isi duce in spate eternitatea dintre noi... si fiecare secunda moare cu gandul la tine... E atat de

Paseam printre ganduri cu talpile goale, in care mi se inveleau toti pasii spre tine... uitasem de noapte, caci fruntea-mi arsese deja sub vapaia de lacrimi... Si-n suflet a mai ramas doar

Ma ratacesc mereu in visele cu tine aidoma unei fantome care-mi bantuie fruntea obosita de atatea nopti si vise in care ma pierd cautand un raspuns... Aidoma stropului de lumina ce

Iti aud privirea cautandu-ma necontenit cu pasi repezi de zambete frante in zbor, plutind... in norul unui vis, plin de lacrimi si pasi marunti, fugind... aiurea, in timp Iti simt

Cum ar fi daca... ridicand pur si simplu o mana am putea atinge ingeri ? si daca am ridica-o si pe cealalta sa putem lua in palme o stea s-o putem darui cui vrem noi? ...sau s-o punem la

Astazi ti-am scris doua versuri... Erau de fapt... mai mult ca un tremur launtric nascut din zambetul unei flori ascunse in chipul tau... erau de fapt literele sterse cu care timpul a

Primavara din sufletul meu te-a gasit ascunsa intr-o frunza... Si apoi am dansat nebuni si goi sub aripi purpurii de magnolii frante... Iar gandul ti-a luat

Am pastrat fiecare cuvant de la tine fiecare vers care mi-a tresaltat inima sau care mi-a umplut ochii de lacrimi... Am pastrat fiecare zambet de-al tau cu care-mi

N-astepta sa te caut doar eu caci nu voi mai fi acolo unde m-ai lasat sa plang ultima oara... N-astepta sa te mangai doar eu caci nu vei mai gasi in mine alinarea pe care mi-o doream in

Am plans... pentru ca tu esti acolo si eu sunt aici... pierdut in intunericul singuratatii unde singura lumina e doar gandul la tine... Am plans... pentru ca bratele mele te

Nu mai suntem copii... nici macar oameni maturi nu mai stim sa fim de ceva vreme chiar daca traim cu impresia ca am trecut prin prea multe si am suferit si mai mult nu e nici pe departe un

Unde s-a ascuns ploaia? dar gandul? dar norii si stelele care ti le-am adus ? in care colt de Rai sta oare Dumnezeu ? si in care colt al inimii oare m-am ascuns eu ? ...Si ingeri se

Noaptea... asemenea unui anotimp preferat de noi in care gandurile ni se scutura de povara de peste zi, odihnindu-se... ...cateva doar care alearga de la mine la tine si apoi

N-o sa stim niciodata ce e mai bine pentru noi, decat atunci cand ne vom simti impliniti cu adevarat... Dar de cele mai multe ori suntem mai impliniti cu gandul, decat cu sufletul. Sa nu uitam ca