Razvan Mitoceanu

Am vrut să-ți mai scriu... dar am încetat să mai scriu fară tine... Am vrut să-ți vorbesc... dar n-am mai putut vorbi fără tine... Vroiam să uit... dar nu-mi aminteam nimic fără

Tot EU... același cântec despre tine... aceeași lacrimă, care să-ți potolească zâmbetul... același EU... pretutindeni... Oare cine a reușit să mă cânte mai bine ca tine?... cine a

Am fost și am privit îngerii... i-am văzut cântând... i-am văzut dansând... i-am simțit fericiți... apoi, am fost și am privit florile... m-au întrebat dacă ai rămas la fel de frumoasă...

Mă faci să plâng... da, TU... chiar TU mă faci să simt că lacrimile dor... și știi... da, TU... chiar TU știi că îngerii au învățat să zâmbească, doar privindu-te... și crezi... da,

Vroiam să-ți scriu un poem... un vers... un blestem... un cuvânt. O imagine... vroiam să-ți desenez dragostea... ca să știi cum arată îngerii, atunci când dansează, privindu-ți

Am pastrat fiecare cuvant de la tine fiecare vers care mi-a tresaltat inima sau care mi-a umplut ochii de lacrimi... Am pastrat fiecare zambet de-al tau cu care-mi

Astazi ti-am scris doua versuri... Erau de fapt... mai mult ca un tremur launtric nascut din zambetul unei flori ascunse in chipul tau... erau de fapt literele sterse cu care timpul a

De ce-mi ceri sa scriu ? stiu foarte bine ca vor ramane doar litere pe o coala de hartie alba... si atat... De ce-mi ceri sa te iubesc atata timp cat stii ca inima ta sta ascunsa in alt

Cum ar fi daca... ridicand pur si simplu o mana am putea atinge ingeri ? si daca am ridica-o si pe cealalta sa putem lua in palme o stea s-o putem darui cui vrem noi? ...sau s-o punem la

Te priveam… cu doi ochi de zăpada a căror licărire se topea privindu-ți goliciunea... Te simțeam... ca un fior albastru care mă îmbrățișa într-un dans de frunze moarte la sfârșit de