Poezie
Timpul
1 min lectură·
Mediu
Timpul trece pe lîngă mine
Cu zornait de vânt și se preface în pământ
Nici vechile valuri nu pot să le cuprind
Și nici puterea să mă mint
A trecut timpul pe lânga mine
A trecut un timp și altul vine
Mi-a placut să m- amăgesc
Și acum din dinți amarnic scrâsnesc
Urat mi-e lucrul nefăcut la timpul lui
Urată mi-e unitatea maculată
Iubit mi-e cel ce are noțiunea timpului
Iubit mi-e cel cu unitatea nepatată
Nu am stiut ce sa fac cand a trebuit
Acum,m-am vestejit
Fară propriile forțe,fară stingere de scrum
Timpul își bate joc de mine și nu mă lasă să mă sting acum
În zale de fier sunt prins de către el
M-aș fi simtit mai bine într-un macel
Într-o cușcă de-a lui sunt
Unde amarnic mă bate câte un vânt
De rusine nu mă pot uita inapoi
La pereții ce pentru prima data îi văd goi
Nici eu nu am de ce să mă despoi
Ca să nu-i mai vad pe ei goi
Pentru mine nu mai însemn nimic
Sunt un om de toți ocolit
Mort m-aș vrea acum
În \"foame de scrum\"
002121
0