„So I cry to the alleyway/Confess all to the rain/But I lie straight to the mirror/The one I've broken to match my face... Metallica - Low man's lyric”
sunt ingerul propriei mele sârme ghimpate
un fel de getting lost within myself
pe macro-ul spânzurand a gri al unui desktop
aripile erau doua plane de proiecție
ale unui sanatoriu(denumit și
Sunt un om normal.Cel putin asa imi place sa cred.Si ca orice om normal am si eu niste intrebari care ma macina... Avand in vedere ca traiesc(chipurile)intr-o societate,pe langa normele ei exista si
aud timpul acordat in bemol
sub liniștea acordurilor din gamă minoră
aruncată pe holuri la ore imposibile
printre urmele de tălpi ce se fumează pe pereții albi;
cvintele gem...
sunetele scoase
revelație...
chitara plângând o ploaie de ianuarie
și cartea baiatului (care e departe acuma)
care a schimbat imaginea cireșilor
hai ku-ului
într-o explozie de mălini
primăvarateci...
să
Sunt zile in care \"gigi\"-urile chitării nu mă mai reprezintă...
Doar ritmurile cadențate ale Enigmei,
cu intoarcerile la inocență
și zapezile Saharei
sunt ale mele atunci...
undeva, dincolo
RG