Obsesie II
sunt ingerul propriei mele sârme ghimpate un fel de getting lost within myself pe macro-ul spânzurand a gri al unui desktop aripile erau doua plane de proiecție ale unui sanatoriu(denumit și
note infipte si batatorite in varful degetelor mele
aud timpul acordat in bemol sub liniștea acordurilor din gamă minoră aruncată pe holuri la ore imposibile printre urmele de tălpi ce se fumează pe pereții albi; cvintele gem... sunetele scoase
Obsesie
limbile ceasului se rostogoleau prin cutia de rezonanță pe sub lacul negru și griful ar fi zburat pe degetele mele... și nu l-am lăsat!
Decadere?
intunericul zgaria aripile ingerului si nu invers lumina nu mai era a lui chipul...? regreta pierderea serenitatii cazuse in cunoastere...
modificand definitia hai ku-ului
revelație... chitara plângând o ploaie de ianuarie și cartea baiatului (care e departe acuma) care a schimbat imaginea cireșilor hai ku-ului într-o explozie de mălini primăvarateci... să
nu stiu de ce...
Sunt zile in care \"gigi\"-urile chitării nu mă mai reprezintă... Doar ritmurile cadențate ale Enigmei, cu intoarcerile la inocență și zapezile Saharei sunt ale mele atunci... undeva, dincolo
