Razvan Dragu

Când o să mă fac mare, o să conduc lumea, spuneam. M-am făcut mare, și abia dacă am învățat să iubesc. Când o să mă fac mare, o să am mulți bani, spuneam. M-am făcut mare și am primit mulți

Ajută-mă să trec peste munți Atunci când privesc în apă. Mai lasă de la tine, Doamne Și iartă-mă că nu mai sunt un copil. Ajută-mă să spun ce simt, nu ce gândesc Și suflă peste jarul din

După un arhitect,rămâne o casă. După un constructor,rămâne un pod. După un muzician rămâne o melodie. După un pictor rămâne un tablou... După un actor ce rămâne? Ce rămâne după un actor? Rămân

O băutură dulce și fierbinte Îmi umple gura, imi mângâie bărbia... Se-mprăștie prin gândurile mele, aceeași boală, aceeași luptă pierdută dintr-un început. Fii tare! Fii puternic! Fii tu! Am

Am peste 1000 de fețe, arse, sculptate, zâmbind. Nici eu nu le știu... Știu că îmi place să îmi înfig mâinile în pâine și să amestec salata de vinete cu dulceață de nopți pierdute. Am

M-am născut legat fedeleș. Eliberarea mea a început de la tăierea cordonului ombilical. Soarele se aruncă nebun ca o avalanșă de trăiri nerostite. \"Nu călcați pe iarbă!\" - De ce vă

Ce voce te-a chemat, sau ce lumină De-a trebuit grăbită să ne lași? Sunt răni adânci în ultimii tăi pași... De ce tocmai acum după cortină? Ce voce te-a chemat, sau ce lumină? Ah!

Am plecat de la voi, oameni Spre visele mele de ceară Cu-n ultim surâs, ca de boală Cu ultimul tren dintr-o gară... Și merg, și dorm, și sper, și tac Aștept să știu când trebu-i să

În răni se-mbracă zorile reci, Și se târăsc spre marea dulce. Din frunze rămâne nisip, Din mine, o geană ce plânge. În zdrențe atârnă iubirea Înfiptă sub coaste în sânge. Din păsări rămâne

Păcatele mele sunt tot ce am mai scump, Sunt actele mele de curaj Dovezile mele că-am fost om, Că am trăit! Îți dăruiesc iubito conturul mâinii mele Ce înrămat pe omoplatul tău, Așteaptă

Mă înspăimântă gândul, că am să mor la fel Ca cei care s-au dus până acum. Azi, nici sinuciderea nu mai impresionează, E un ritual banal, cotidian și sec. Mi-e frică de egal - de zilele

Ce ochi înmuguriți ai între tâmple, Ca două felinare de speranță. Sunt străzile amețite de căldură Iar Dumnezeu ne curge printre gene. Doar cuiele din cruci mai pot sta drepte. Aerul s-a

Vine o vreme când cerul sărută pământul. În picături mici se ating și creează ropote de ecouri. Vine o vreme când orele și minutele sunt legate strâns. Pe cadranul negru-auriu de

Vă las ce nu pot lua cu mine. Trupul - îl dăruiesc flămânzilor. Pașii, visele, sentimentele - le las aici, îngropate în asfalt. Călcați-le in picioare! Scuipați-le! Au fost prea puțin pentru a

Dacă Dumnezeu mi-ar apărea în vis Și mi-ar spune că a doua zi voi muri, I-aș spune că vreau să-mi petrec ultima mea zi Zburând... Dacă Dumnezeu ar veni pe pământ Și mi-ar spune că peste o

O naștere, o nuntă și o moarte O existență din care iei numai o parte. De azi sentimentele se descompun Iar viața-i o tristă bulă de săpun. Drumul dintre cer si iad s-a adâncit De oameni ce nu

Universul ne înghite copiii, Fiecare gând, fiecare ochi, fiecare ceas. Suntem mici, iar seva e puțină Doar să urlăm atât ne-a mai rămas. Suntem atât de mici...în noi Încât doar Dumnezeu poate

Azi soarele a spus \"Adio\" Pământul a înghețat înfiorător Se-anunță ploi cu bulgări pe la radio Iar oamenii se scarpină de zor... Cu fiecare val marea se-neacă, Pe zi ce trece stelele-au

Până și îngerii se-omoară între ei, Se-njunghie, se bat, se dușmănesc Iar sângele le pică peste ochi De muritori naivi ce se iubesc. Grădini de trandafiri se roagă în tăcere Și plâng cu-a

Inima-n palme Stropită cu vin, Fierbe. Pulsează. Strivește-o!ce mai contează... Nu...te rog!ea te-ndeamnă. Dâre de sânge Se preling pe palme. E dulce vinul Și negru sangele... Cu ochi

Sunt sigur că o dată-n viață Fericirea o găsim, Și-n alte dăți intotdeauna Ne mințim că o trăim!

Am vrut să bat cuie în cer Cu ciocanul răutații noastre Și-am lovit norii facându-i sa planga Cu lacrimi de sânge si dor Am vrut sa bat cuie-n pământ Cu ciocanul invidiei lumii Le-am înfipt