Poezie
O geana ce plange
Toamna
1 min lectură·
Mediu
În răni se-mbracă zorile reci,
Și se târăsc spre marea dulce.
Din frunze rămâne nisip,
Din mine, o geană ce plânge.
În zdrențe atârnă iubirea
Înfiptă sub coaste în sânge.
Din păsări rămâne doar zborul,
Din mine, o geană ce plânge.
În flăcări se-ngroapă și timpul
Și pleoapele mov ni le unge.
Din tine rămâne o umbră,
Din mine, o geană ce plânge.
013969
0
``Din frunze rămâne nisip``, din ce a fost ramane doar o lacrima scursa de pe un chip de lut, ce adapa radacini insetosate, vieti
Cu drag, Maria Elia