Orbecăind printre gânduri,
Sper ca vântul să-mi aducă
Doar un rând infirm de versuri.
Dar el șuiera să-mi spuie
Că fără pic de muncă,
Pot să-mi bat în mână cuie.
Chiar nu știi
Ce-am făcut în seara asta,
De sunt așa de obosit?
Nimic, absolut nimic.
Da, chiar așa, am obosit,
Stând degeaba, fără să fac
Nimic, absolut nimic.
Știi și tu ce tare
E ceață, și ceața mă învăluie,
Și pe mine, închis într-o odaie,
Cu un pix în mână și în suflet
Vâlvătaie.
E ceață și ceața învăluie,
Și-un străin, închis în altă odaie,
Cu o scobitoare în
La un colț de stradă goală,
Un bătrân cu ochii-n ceață,
Își lipi de carnea-i fleașcă
Cea din urmă zdreanță.
Și zâmbind cu împăcare
Spre prea dureroasa viață,
Trupul veșted își prăbuși
Pe un
