Raul Huluban

iris,

chiar daca esti o \"persoana glaciala\", mai devreme sau mai tarziu tot vei incepe sa te \"topesti\". ce se poate intampla este sa \"ruginesti\" in desfasurarea procesului de \"topire\" si asta ar fi dureros. dezgheata-te pana nu vei ajunge batran ca mine! o sa vina un romeo si sub balconul tau sa iti planga cu trandafiri si poate vei ramane rece ca o statuie (ca a mea statuie care e atat de... din piatra... dar umarul e atat de cald, atat de alb si gol). multi indragostiti cu masca lui romeo au stat sub balconul tau, dar nu si cel adevarat. poate o sa dea o statuie pste tine care iti va face mana sa tremure de iubire si va rupe in tine taceri si idei demult inchise... nu cred ca nu va veni si ziua in care te vei dezgheta, te vei rupe... sau poate uiti ca inca nu e primavara peste floarea ta de \"iris\"...

raul.

catalina,

stii bine ca daca voi comenta starea ta, reactiile tale, primele cuvinte vor fi: \"putin credinciosule, de ce...?\", dar nu voi face asta, ci iti voi vorbi despre ceea ce ai: il ai pe dumnezeu, ai iubirea. de ce mai ai nevoie?

tu ai descoperit ce mii de oameni tipa sa aiba, desi cauta ei nu reusesc sa gaseasca. ai gasit iubire, ai gasit speranta. hai sa iti vorbesc despre promisiuni(fagaduinte, sperante chiar).

curaj si putere din fagaduinte
sunt multe dificultati de invins si se cere curaj pentru a le invinge. insa curajul nascut din credinta in dumnezeu si din \"fagaduintele lui nespus de mari si scumpe\" ii intareste pe copiii lui dumnezeu cand ar putea fi coplesiti (ca tine acum). le da o putere de care toti ceilalti sunt straini!

daca un copil al lui dumnezeu devine descurajat si isi pierde speranta si puterea, acesta se intampla din cauza ca el nu se mai tine de fagaduintele de ajutor facute de domnul. a pierde curajul inseamna a pierde credinta.

trebuie sa ne incredem in tatal nostru chiar si atunci cand intelegerea providentelor sale este acoperita ochilor nostri si cand eforturile noastre de a-l servi par a fi ingradite.

dumnezeu e iubire, e tot de ce ai nevoie. tu... de ce plangi, putin credinciosule?

raul.

george,

iti scriu pentru ca impartasim aceleasi ganduri, dar exista si un \"dar\". ai o idee buna dar nu e transpusa cum trebuie. rimele lasa de dorit. nu conteaza daca folosesti cuvinte simple, idei simple, scrii dupa indemnul inimii tale, dar ingrijeste ceea ce scrii! acorda un pic de atentie. nu am zis sa ma gasesc asa, in treaba, dar trebuie sa evoluezi pentru tine in primul rand, sa renunti la rime care fac poezia ceva banal. ideea poeziei e frumoasa, e o multumire Lui, cel care te iubeste. dar... iti doresc sa ai parte de multe poezii si frumoase. daca am gresit cu ceva imi cer scuze, dar asta e ceea ce cred. a... bine ai venit printre noi :)

iris,

\"sunt plina si de fericire si de durere\" spunea stefan livia la un text de al tau. dupa cum vezi, multe lucruri sunt in balanta in viata noastra. e o continua rotire a lucrurilor. nu poti iubi cu adevarat inca? o sa vina si acea vreme. poate ca ranesti cum numai tu stii... esti in balanta. nimic deosebit. poate o sa te raneasca cineva si pe tine, sau o sa ti se rasplateasca cu aceeasi moneda (tu stii ce zic aici) si o sa se rastoarne balanta... dar o sa vina si clipa unei iubiri adevaratem sincere... te mai astept,

raul.

mihai,

multumesc pentru trecere si pentru interpretare. poezia o poti interpreta in mai multe feluri: cu paranteze, fara paranteze, inlocuiesti in ecuatie... cum vrei tu. fiecare isi are ale sale paranteze. cele din poezia asta au fost facute si in gluma, si in serios, si in linistea noptii, dar cel mai important: lovit de lopata timpului.

hai ca deja ma simt si mai batran... merci inca o data si numai bine. te mai astept,

raul.

de ce o las sa imi aminteasca?
e cat se poate de simplu. pentru ca iubesc. pentru ca o iubesc. pentru ca nu am iubit atat de tare in viata mea. pentru ca aduce liniste in mine, pentru ca face atatea pentru mine incat (poate) nici nu realizeaza. pentru ca sunt mai batran ca niciodata si pentru ca iubesc atat de tare. a iubi a ramas singurul scop pentru mine azi. daca nu ar fi ea, nu mi-ar ramane decar sila pentru ziua de azi si teama pentru ziua de maine (cum zicea cineva).
e atat de simplu... imi da rost fiecarui lucru pe care il face, imi lasa un inteles si o lumina pe scarile ude ale inimii mele. nu e greu de inteles, poate e mai greu de aplicat. desi sunt batran, tot mai iubesc, si iubesc ca niciodata in viata mea. intelegeti... o iubesc. am pierdut ce candva credeam ca e al meu: frunze, fluturi (iubitii mei actori), am pierdut incat am ramas gol in fata zapazii si poaia imi strapunge grauntele ce nimeni nu mi-l poate lua. dar refuz sa fiu carunt si in inima, refuz asta.
e simplu, ...iubesc.
IUBESC!

mi-ai adus si mie soapte de maree caci tacerea spune lucruri nebanuite... si ma patrund fantastic de tare acele sunete cazute ca o ploaie, ca un puhoi surd dar care imi uda fiinta launtrica. multumesc pentru cuvinte si te mai astept prin paginile mele.

Florin,
sincer... nu ma intereseaza ce pricepi si ce nu pricepi la un haiku. nu ma priveste/intereseaza si nu cred ca \"pestii tacand\" este un pleonasm. nu am de gand sa raspund ironic, caci nu aceasta este atitudinea mea fata de poezie, dar nu m-ai impresionat cu al tau \"comentariu\". daca imi spuneai ce intelegi, ce viziune ai asupra lui sau ce intelegi prin el apreciam mai mult.

catalina,
da... auzi tacerea. e frumoasa tacerea... iti spune multe dar si de mai multe iti dai seama daca o asculti atenta la ce sopteste in adancul tau, in interiorul tau.

mae,
vizita ce mi-ai facut-o mi-a lasat o bucurie si ma bucur ca ai gasit o putere a sugestiei in ea, oricat de neinsemnata ar fi ea. o sa las \"Lumina\" dar totusi nu vreau sa fie ceva fix, rigid, care sa nu lase o cale interpretarii si sa imi impuna punctul de vedere. fiecare are viziunea sa asupra Luminii si eu cam asta as vrea sa las de inteles (+ ca eu scriu doar pentru mine, desi un haiku e ceva fix, dar...) ma bucur ca mi-ai lasat un semn printre foile gandurilor mele.

va doresc tuturor ca frumosul sa patrunda in viata voastra,
raul.

catalina,

sa nu te indoiesti de nivelul la care ai ajuns, pentru ca il meriti. lasa modestia dar si lauda la o parte si priveste inainte, scrie, scrie, scrie poezie! nimeni nu are dreptul sa spuna ca nu scrii Poezie, atata timp cat izvoreste din adancul tau, nici calitatea ei sa fie pusa la indoiala. toti au inceput de undeva. nu poti din primul cuvant asternut pe hartie sa schimbi, poate sa descoperi, sau sa aduci ceva care sa izbeasca, dar a fi Poet tocmai asta inseamna: a face! te priveste felul in care compui si ce tratezi in scrierile tale.
iti doresc tot ce e mai frumos si poezie in viata ta si ma bucur ca nichita a observat ca meriti mai mult.

raul.

diana,

uite ca de data asta vin cu felicitarile, caci imi place foarte mult si rar zic asta. se vede ca e trait sentimentul care acopera pagina poeziei...

realizari:
\"Ești cel care plânge când rămâne singur,
Ești cel care în secret, cere iubire.\"

numai bine,
raul.

ca bine zici, catalina, sa ii tinem sus steagul \"fratelui balcescu\" caci e pacat ca eminescu sa nu fie parodiat.
daca ai nevoie
de bani de benzina
nu ezita, ca oricum
imi scot... alocatia!
numai bine, frate balcescule si la cat mai multe parodii, caci numai pe ale tale le gust.

daca tot se aminteste de Bacovia, va rog sa treceti pe aici:
http://poezie.ro/index.php/poetry/98090/index.html
si sa lasati si un mesaj, caci incerc sa strang oamenii care il iubesc pe Bacovia.
despre poezie, ma alatur ideii domnului genuneanu.

se face o parodie dupa a mea
poezie si eu nici nu-s invitat
fiind primul care la moarte
definitie am dat ??!

iubite,
bateria a murit,
timpul a murit,
dar (inca) pulsul mai respira
in pieptul oxigenat al statuii
si in viata vidata a fecioarei.

p.s. intunericul se traduce prin lumina.

mi-a placut de aceea nu pot pleca fara un comentariu. uite cam ce observ: descrii foarte bine, nelasand vreun tablou sau idee incompleta. optimismul in final iti apare de cele mai multe ori, daca nu intotdeauna. dupa ce eram pe la jumatate ma gandeam (o sa fie scanteie neagra pana in final?) dar uite ca nu a fost asa. cumva ai colorat scanteia...

priveste, Bacovia! putini la numar dar sinceri suntem noi, cei care te indragim. lasa-ti aripile de plumb peste
mormantul tacut si vino sa inchinam paharul poeziei (de data aceasta unul al bucuriei) sub florile albe ale marului de odinioara!
multumesc si voua pentru comentarii, pentru lucrurile frumoase care le spuneti despre el si pentru ca intelegeti o atat de frumoasa poezie! ridicati si voi cu mine paharul poeziei lui!

vezi ca si sacul tau are atatea metafore? vezi cate vise trezesti aplecandu-te peste fiinta ta? ce dor mi-a fost de tine...

imi era dor sa zic cuiva \"bun venit\" si caruia care i s-a facut dor de moarte... si cuiva care are pe cineva care sa ii inteleaga singuratatea... asa ca bine ai venit printre noi. imi place ce am citit... numai bine si cat la mai multe realizari... (acum ai grija ca te citesc)... :)

am spus ca moartea este un copil (sau CA un copil,lipsind termenul de comparatie), nu am spus ca moartea isi ucide parintii si copiii.
cand spun \"copil\" spun \"inconstient\" si fiind inconstient, el omoara... multumesc pentru parere si trecere catalin si te mai astept. numai bine.

parca nu imi mai lasi loc sa te comentez... ai epuizat toate ideile (metaforice). ID-ul pe messenger este raul_huluban. ai adus o lumina in ziua de azi peste mine cand am vazut ca ma inviti sa vorbim pe mess. am acceptat, dar nu ti-am salvat ID-ul tau...deci poti sa mi-l mai spui, te rog? (o sa argumentez ca fiind foarte fericit, si in betia de lacrimi nu ti-am retinut ID-ul)... :)