Ea dansa cu florile
Eu cu viermii în pământ
Ea avea gleznele curate de noroi
și râsul legat cu sfoară subțire de cer,
călca petale fără să le simtă moartea,
își îmbrăca zilele în culori care
Sunt trist ca un diavol cu bun simț.
Lipsit de putere m-afund
În cerul pămantului
În marea de sange
În carnea putrezind de plăcere
Sunt trist, ca o curvă lipsită de dorinți
Și la fel de
Dacă aș fi știut,
Încotro îți bat gandurile-dorurile
Poate m-aș fi plecat
Și ți-aș fi îmbrățișat inima.
Omule neștiutor!
Trufaș de propia-ți rană,
Neascultat ai devenit neascultător.
Iar în
Vezi? Îmi aduc aminte
Călcând aceste obscure străzi ale trecutului,
Mână în mână cu umbra ta,
Iubirea noastră – ca un vis înghețat,
Adanc, intru dormire.
Ce se strecoară pe sub ușile
M-am risipit:
Flori de gheață pe fereastra ta
Pe umăr – mic înger de zăpadă
Ochii de cărbune a omului de nea
Troiene mă întalnești pe stradă.
Din mine bulgăre să faci
Dupa-asfințit. Și către
De mână cu umbra ta
Ce altă umbră merge?
De ce Soare vă ascundeți
La miezul zilei, lângă un gard?
Pe unde treceți mangaiați
Umbre de păsări sau de copaci
Ori însetați
Vă scăldați umbra în ce
RC