Flori/viermi
Ea dansa cu florile Eu cu viermii în pământ Ea avea gleznele curate de noroi și râsul legat cu sfoară subțire de cer, călca petale fără să le simtă moartea, își îmbrăca zilele în culori care
Eu, azi
Sunt trist ca un diavol cu bun simț. Lipsit de putere m-afund În cerul pămantului În marea de sange În carnea putrezind de plăcere Sunt trist, ca o curvă lipsită de dorinți Și la fel de
Regret
Dacă aș fi știut, Încotro îți bat gandurile-dorurile Poate m-aș fi plecat Și ți-aș fi îmbrățișat inima. Omule neștiutor! Trufaș de propia-ți rană, Neascultat ai devenit neascultător. Iar în
IV
Vezi? Îmi aduc aminte Călcând aceste obscure străzi ale trecutului, Mână în mână cu umbra ta, Iubirea noastră – ca un vis înghețat, Adanc, intru dormire. Ce se strecoară pe sub ușile
III
M-am risipit: Flori de gheață pe fereastra ta Pe umăr – mic înger de zăpadă Ochii de cărbune a omului de nea Troiene mă întalnești pe stradă. Din mine bulgăre să faci Dupa-asfințit. Și către
II
Se arată-n spaima nopții Chipul tău ca o poruncă A ostenit în mine ispita lumii Doar tu, nălucă, Mai bântui Când toate lunecă spre-obârșie.
I
De mână cu umbra ta Ce altă umbră merge? De ce Soare vă ascundeți La miezul zilei, lângă un gard? Pe unde treceți mangaiați Umbre de păsări sau de copaci Ori însetați Vă scăldați umbra în ce
