De când te știu
mi se dezhidratează
fericirea în
flăcari de ceară…
caci nu mai plouă
cu speranță
în negurile
oarbe
ale singuratații.
De când mi-ai
atins cu ochii
umărul dislocat
de
Și când stau singură,
închisă sub propria
epidermă...
cu respirația
cufundată-n
aburi reci
și cu genunchii
adânc înfipți
în suflet
Te chem...
Mă zvârcolesc,
legată la ochi
cu
RM