Și când stau singură,
închisă sub propria
epidermă...
cu respirația
cufundată-n
aburi reci
și cu genunchii
adânc înfipți
în suflet
Te chem...
Mă zvârcolesc,
legată la ochi
cu
De când te știu
mi se dezhidratează
fericirea în
flăcari de ceară…
caci nu mai plouă
cu speranță
în negurile
oarbe
ale singuratații.
De când mi-ai
atins cu ochii
umărul dislocat
de
RM