Poezii

Plânge salcâmul, chemați grădinari pricepuți Ridicol e visul de-a fi fericit in câmpie Liberă e caderea in groază și fum E mult mai sănătos să rămână nebun In frica-i de moarte și de stihie, Dar

Lăsați-mi focu-n vatră și pâinea in cuptor Lăsați-mi ciocârlia, suspinul și pădurea, Nu-mi poluați iubirea și apa din izvor, Caci plânge Eminescu și moare nemurirea. Nu sunt arbitrul firii,