Poezie

Ochiul dracului

1 min lectură·7 ianuarie 2025

Mediu

Erau odată frați, la fel ca două stele,

Ce luminau același drum prin vremuri grele.

Pe câmpul vieții, mâna-n mâna strânși,

Nici vântul nu-i putea să-i facă despărțiți.

Dar într-o zi, averea și-a arătat puterea,

Cu promisiuni de aur, strivind prietenia.

Din pâinea împărțită, a rămas doar firmitura,

Iar între inimi calde, s-a strecurat răceala dură.

Prietenii de-o viață, legați de jurăminte,

Au fost pierduți în jocuri meschine de cuvinte.

Un sac de bani, o casă, un colț de pământ,

Au frânt legături ce păreau de neînfrânt.

Oglinda banului le-a deformat privirea,

Și dragostea curată s-a risipit cu firea.

Când ochiul dracului străluce-ademenitor,

Îți cumpără credința, te lasă gol, dator.

Și la final, ce rămâne din toate?

Un gol adânc în suflet, dorințe spulberate.

Căci bogăția trece, e fum purtat de vânt,

Dar dragostea pierdută e chin pe-acest pământ.

Deci, nu uita, frate, prieten de o viață,

Că banii vin și pleacă, dar sufletul îngheață.

Mai prețuiește omul, căldura din priviri,

Căci aurul nu umple un gol de amintiri.

00726

RAPCEA ROMULUS. “Ochiul dracului .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rapcea-romulus-0029492/poezie/14185897/ochiul-dracului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.