Poezie
Sufletul
1 min lectură·
Mediu
Inima mi-a plâns și-mi plânge.
Ca ai plecat și ne-ai lăsat.
Sufletul ți s-a dus în loc fără durere.
Unde totul renaște și nimic nu piere.
Lacrima de pe obrazul tău, mi s-a întipărit în minte.
Și doare foarte râu, când moare un părinte.
Nu ai vrea sa vezi ce a rămas în urma.
Și chiar frecvent simt, ca totul a devenit o gluma.
De ziua mamei, la al tău mormânt copiii tai nu ți-au adus o floare.
Să nu mai spun de o simplă lumânare.
Iar dacă ai murit, acum văd că viața ta parcă n-a avut valoare.
Și asta sincer, mai râu mă doare.
Consider că în viață faptele contează și sufletul ne definește.
Iar cum universul e infinit, memoria rămâne vie și după moarte dăinuiește.
002.079
0