Poezie

Sufletul

1 min lectură·9 martie 2019

Mediu

Inima mi-a plâns și-mi plânge.

Ca ai plecat și ne-ai lăsat.

Sufletul ți s-a dus în loc fără durere.

Unde totul renaște și nimic nu piere.

Lacrima de pe obrazul tău, mi s-a întipărit în minte.

Și doare foarte râu, când moare un părinte.

Nu ai vrea sa vezi ce a rămas în urma.

Și chiar frecvent simt, ca totul a devenit o gluma.

De ziua mamei, la al tău mormânt copiii tai nu ți-au adus o floare.

Să nu mai spun de o simplă lumânare.

Iar dacă ai murit, acum văd că viața ta parcă n-a avut valoare.

Și asta sincer, mai râu mă doare.

Consider că în viață faptele contează și sufletul ne definește.

Iar cum universul e infinit, memoria rămâne vie și după moarte dăinuiește.

002.095

RAPCEA ROMULUS. “Sufletul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rapcea-romulus-0029492/poezie/14136786/sufletul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.