Pe mormantul care-ascunde
Moartea florilor albastre,
Bate raza ce trezeste
Flacara iubirii noastre.
Langa el, langa moarte,
Creste ramura de tei,
Devenind copacul care,
Adapat de
Trandafir crescut din lacrimi,
Plange cerul dupa tine,
Ochii Lui sa fie ai mei ,
Iara eu sa plang cu tine.
Numai sfintii se indura
Sa trimita-n calea mea:
Cate un strop de lumina
Ca sa
Suflet ascuns, tu unde esti?
Ca eu te caut intruna,
Suflet ascuns, de ce tresari,
Cand iti ating inima?
Ma uit in ai tai ochii,
La chipul tau, la tine,
Si ma intreb: Tu unde esti?
Dar tu nu
Sa suferi mereu cum sufera marea
Si cate suflete plang odata cu ea;
E singura si totusi are un ideal deasupra,
La fel si pestii dintr-nsa.
Sa spulberi vise cu valuri e greu,
Caci undele patrund
Nu vreau a mai visa
Nu vreau a mai trai vreodata,
Visul fara de sfarsit al lumii,
Visul meu, al tau, al tuturora,
Pe care singura mi-l plasmuiesc.
Cati ingeri calca peste mine,
Crezand ca
Mii de ganduri zboara spre tine
Si tot atatea vietii am sa te astept,
Ca tu esti a mea lumina
Si-al meu suflet ratacit din piept
Si tot atatea patimi
As indura eu pentru tine
Si bezna de
