Poezii

Pe mormantul care-ascunde Moartea florilor albastre, Bate raza ce trezeste Flacara iubirii noastre. Langa el, langa moarte, Creste ramura de tei, Devenind copacul care, Adapat de

Ploua mereu la capat de lume Si unde si valuri ma duc spre el, Involburate de-amor Cad stropi de furtuna, Iar chipul rozei Plange-n palme de

Trandafir crescut din lacrimi, Plange cerul dupa tine, Ochii Lui sa fie ai mei , Iara eu sa plang cu tine. Numai sfintii se indura Sa trimita-n calea mea: Cate un strop de lumina Ca sa

Suflet ascuns, tu unde esti? Ca eu te caut intruna, Suflet ascuns, de ce tresari, Cand iti ating inima? Ma uit in ai tai ochii, La chipul tau, la tine, Si ma intreb: Tu unde esti? Dar tu nu

Sa suferi mereu cum sufera marea Si cate suflete plang odata cu ea; E singura si totusi are un ideal deasupra, La fel si pestii dintr-nsa. Sa spulberi vise cu valuri e greu, Caci undele patrund

Nu vreau a mai visa Nu vreau a mai trai vreodata, Visul fara de sfarsit al lumii, Visul meu, al tau, al tuturora, Pe care singura mi-l plasmuiesc. Cati ingeri calca peste mine, Crezand ca

Mii de ganduri zboara spre tine Si tot atatea vietii am sa te astept, Ca tu esti a mea lumina Si-al meu suflet ratacit din piept Si tot atatea patimi As indura eu pentru tine Si bezna de