Margine

Recunosc, m-a atras titlul, căci marginile, limitele sunt o temă dragă mie. Am intrat într-una dintre case. În cea care se deschide spre cîmp. Acolo o nuntă nebună își cîntă ierburile de leac. Imaginea copiilor mahalalei mă face să zîmbesc a copilărie fără acadea - a om fără uși către toate casele din el, a femeie cu trup de horă. Frumos.

și nici nu mi-e teamă
că iarba mai crește
și-ntre ziduri mi se plânge
un dor că-l strânge
și mi s-au umezit
toate copilăriile
și-n mahalaua mea duioasă
tresar bălăriile.
Aici aș mai lucra puțin, aș elimina rimele involuntare.

hmmmm. iarasi la ...margine, marginea mamii ei de tata! trecand peste mistourile care ma fac si ma desfac pe mine, minele, care doare durerea si balariile astea care-mi tresar pe urechi, drept pe deznadejdea asta (tot asta) amara ca pelinul si ca pelina
hmmmm, hmmmmm, hmmmmm...care umbla la fir?

Chiar ma intrebam cand o sa apari si pe la mine... cu inima mica ma-ntrebam!

îmi prind marginile una de alta
cu doruri cu tot, cu toate păsările adunate-n ceruri
îmi apăr noaptea
și-n trup îmi zvâcnește o horă
mă-ntind către dealurile tale
nu mi-e teamă
pașii mei au rămas fără umbră

între zidurile acestea îmi locuiesc copilăria

marginile tind să se închidă în cerc, Ramona

bălărie, lie,
de mahala,
de ciocârlie,
dorul meu so tîne
până-n zări bătrâne
la fântâna păsării
cu ochi de zbor
și cercuri de floare
la cingătoarea...

Ramona, tu esti o hangita care nu va da niciodata falimet...ai undeva in adancuri un izvor cu apa vie care tot se revarsa in canile de lut ale versului.Multumesc,

Mi-a plăcut! mai puțin pașii cei fără umbră, că, deh, nu știu, prea des, prea mulți, alte alea.
Bravo! Mi-a plăcut mult:)

Din nou descopăr un poem scris cu sensibilitate.
Așa am început sa te răsfoiesc...