Poezie

Fosta iarna

1 min lectură·17 noiembrie 2005

Mediu

Am sperat că nu-i blasfemie

sa modelezi șanțuri în zăpada

de pe zidul cimitirului.

Îmi scriai

în somnul altora

te iubesc,

cu convingerea ca nici un soare

n-ar putea

să ne topească.

Veniră veri

cu ritmicitate planetară,

în care-mi subțiam gleznele

într-o levitație absurdă,

spre gările rămase-n dubii paralele.

Am pictat apoi doar noaptea,

să nu rănesc retina

celui veghiind pe mine...

cu rochia cu frunze maro

și stupide volane albastre.

Am rătăcit pânza cea mai dragă

ce-o impregnasem de melodii cu Johnny Cash.

Mediocră această căutare

printre flacoane și tuburi

de medicină occidentală

ce-ți picură in sine nepăsare.

001.481

Ramona Rusenescu. “Fosta iarna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ramona-rusenescu/poezie/151030/fosta-iarna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.