Prea devreme

Să-ți fie teamă de umerii mei - par drepți, dar povara e undeva sub cămașă. Nici gura n-are perfecțiune, rujul o mai ajută să scoată cuvinte rotunde și calde. Folosesc creme multe pentru mâini ca atingerile să-mi fie tandre și-mi dreg auzul cu Segovia. Apoi îmbrac haine măslinii să par mai slabă în fața întrebărilor tale și fetița din tablou (profit că-mi seamănă) îți spun \"sunt eu la grupa mică\". Nimic nu mă trădează, așa-i?! Doar sufletul. Pare tânar și n-am recuzită pentru asta. Doar colivia lăsată cu ușa desprinsă. Nici dansul nu-ți pare desuet, nici electrocardiograma cu marginile-ngălbenite, de când te iubeam. Habar n-ai câte aspecte ciudate are astrograma nașterii mele mult prea devreme în dimineața aceea stupida de luni. Sau joi. Una din zile. De-aia și semăn cu bunica, să am părul negru să-l poată ondula suflarea ta când mă apuci cu cârligul lui Poseidon pentru sirene. Am tendoanele întinse, să pot vedea peste gard. Vino, e o simpla păcăleală, mi-a expirat demult pașaportul pentru lumea ta.