Poezie
Trubadurul
1 min lectură·
Mediu
Asculta tu,drumetule pribeag,
Cum bate orologiul ora serii,
Cand toate pasarile aripile-si trag
Aproape,ocrotindu-si puisorii.
Copil pribeag sunt si aceasta viata,
Ce-n chin si suferinta o indur,
Mi-ar fi fost draga ca o dimineata
Dar singur,singur sunt:un trubadur.
Cant pentru cei ce au si pot sa spere,
La ziua cea de maine pot visa.
Si cant si celor care,prin unghere,
Isi dramuiesc banutii-n mahala.
Si cantul meu acum auza-l Domnul
Si duca-l la cei mari, spre dojenire,
Caci dulce le-ar mai fi in noapte somnul
De n-ar uita ca El le-a dat iubire
Si sunt datori iubire sa imparta.
Iti spun,drumetule,asculta bine:
E ora-n care dor nu se mai poarta
Si dragostea se vinde in vitrine.
Se vinde,da,iubire masluita,
Dar nu poti cumpara cu doi banuti.
Cadou pentru cei mari e si-i sortita
Sa moara pentru noi cei nevazuti.
Noi doar pe Domnul nostru-avem sa ne vegheze,
Sa ne iubeasca,dar adevarat!
Iar celor care vin sa ne urmeze
Lasam doar traiul pur,fara pacat.
022239
0
e prima ta poezie pe care o publici si nu as vrea sa te dezamagesc...dar suna ca si cum ar fi fost scrisa la 13 ani...atunci pe cand te-ai apucat de scris...
se simte ca marea ta iubire sunt oamenii...dar trebuie sa mai \"cresti\"...inalta-te si prinde putere in simtire si convingeri...