Mă încearcă un sentiment ciudat…am senzația că dacă mă ridic de pe scaunul care îmi suportă acum greutatea, aș putea zbura, m-aș putea înălța cu ușurință în aer. Simt ceva ce nu poate fi stăvilit, un
Mereu am considerat că orice lucru din lumea asta își are farmecul lui. Am vrut să încerc chiar eu acest fapt și am ales o piatră. Nu era mare. Nici mică. Era o piatră oarecare ce lenevea langă o
Am avut un vis ciudat. Eram de sticlă. Nu mă spărgeam nicicum. Apoi am devenit de ciocolată. Nu mă topeam. După ce am fost de piatră, de lemn și de fistic, am ajuns în postura de a fi de hârtie.
Am încercat ieri imposibilul. Am vrut să văd dacă eu pot. Și am putut să pot. Am strâns toate puterile ce existau în jurul meu. Am luat puțină sensibilitate, ceva mai multă dreptate, curaj și când am
M-am plimbat prin neant. Am creat o cărare și mă plimbam mereu pe ea. M-am gândit că acea cărare ar trebui să despartă ceva, nu doar neantul în două. Atunci am creat în stânga un cer și în dreapta un
încearcă un sentiment ciudat…am senzația că dacă mă ridic de pe scaunul care îmi suportă acum greutatea, aș putea zbura, m-aș putea înălța cu ușurință în aer. Simt ceva ce nu poate fi stăvilit, un
Mergeam într-o zi pe norul meu preferat.
Mă plimbam ca pe aleile din parc numai că era atât de moale
încât nu reușeam să sar. M-am afundat de câteva ori ca într-o
vată de zahăr pufoasă și dulce.
Nu am să caut niciodată infinitul,
Nu am să mă gândesc niciodată la el.
Eu am să-l găsesc fără să știu.
Asta mi-am propus: să găsesc fără să știu.
Cum te-am găsit pe tine: fără să știu.
Fără să
De două ori am reușit să birui:
Când m-am născut și când am murit.
De două ori am biruit viața,
Prima dată am învins-o și am căpătat-o și a doua oară
am lăsat-o în urma. Am întrecut-o.
Îmi
Plânge durerea în mine, suferă tăcerea de tristețe și corpul meu se zbate în chinurile deșartei amăgiri.
Aștept inevitabilul eveniment ce îmi va ruina până și cea mai palidă clipă de mulțumire
Încă simt parfumul puternic și dulce rămas ca o parafă pe pielea mea...îl simt întruna și mă pierd sub cenușia lui boare. Ai lăsat asupra-mi un val fumuriu de iubire, ca o țigară ce fumegă neîncetat
Simt o rece răsuflare,
Ești departe-acum cu duhul.
Eu te văd lângă-mi picioare
Ești alături doar cu trupul.
Sângele tău fierbe-ntruna,
Þintă moartă-ți este luna...
Cu o caldă-mbrățișare
Mă
Mă privești adânc și dulce,
Rece mă topesc în mine...
Las iubirea să se culce
Și respir doar pentru tine...
E natura-n ochii tăi,
Văd cum naște umezi clipe,
Timpul arde în văpăi.
Nu mă
M-am gândit cu prietenii mei
Sâ scriem poezii...
Fiecare a scris cum a vrut,
Unul a scris despre animale,
Unul despre naturâ,
Altul despre el...
Numai eu despre tine. De fapt
ar fi fost
Nu știu ce-am pățit acum,
Amintirile mi-s scrum...
Caut în zadar iubirea,
Simt că pierd și fericirea,
Nu mai am durere-n mine
A evadat prin lungi suspine...
O lacrimă aș vrea să plâng,
Doar
Ah, durere și suspin,
Tu lacrimă de sânge rece,
Caută un crud venin,
Nu uita vremea ce trece...
Așază-ți chipul tău cel dulce
Lângă brațul meu, și uită
Cum gândul dorul mi-l tot duce
E soarele pe cer si luceste fantastic.
E soarele pe cer si eu tremur,
Da,
Tremur de portocala. Sau de mandarina.
Nu-mi pot da seama prea bine, seamana prea mult.
Am sa mananc o felie de soare
Atât se vede de la fereastră,
E vina frunzelor acestui stejar
Bătrân și mare.
Sunt singuri în parcul solitar.
E totuși dimineață
Și un pic răcoare...
Atât: un bunic grizonat
Cu o țigară în
RB