M-am așezat pe marginea veacului
și-am ascultat...
Vocile grele, apăsătoare,
pătrund in marele timpan de lemn...
M-am ridicat, iar cerul mi s-a lipit de frunte
ca un scuipat, pe care-l simt cum
Non ci sono per nessuno...
Né per te, né per lui.
Non ci sono neanche per me stessa,
perché nella mia mente delirante
la vita significa sprofondare,
în mine, în tine, în noi...
în noi, cei
De ce îmi spuneți cine sunt?
Nu vă ajunge că aveți rădăcinile ațoase
Înfipte-n pântecele grele al pământului bolnav?
Lăsați-mă să zbor
Iar când
Voi prinde rădăcini în cer
Mă voi întoarce eu
Non mi sono mai piaciuta…
Ma adesso sto per partorirmi
Di nuovo…
Ogni secondo ho un volto nuovo,
Con una nuova vita
Sono mutevole come le nuvole,
Come le nuvole sono appesa
Tra il cielo e
RL