Reîntoarcere
M-am așezat pe marginea veacului și-am ascultat... Vocile grele, apăsătoare, pătrund in marele timpan de lemn... M-am ridicat, iar cerul mi s-a lipit de frunte ca un scuipat, pe care-l simt cum
La zid...
Non ci sono per nessuno... Né per te, né per lui. Non ci sono neanche per me stessa, perché nella mia mente delirante la vita significa sprofondare, în mine, în tine, în noi... în noi, cei
Anfibia
De ce îmi spuneți cine sunt? Nu vă ajunge că aveți rădăcinile ațoase Înfipte-n pântecele grele al pământului bolnav? Lăsați-mă să zbor Iar când Voi prinde rădăcini în cer Mă voi întoarce eu
Metamorfosi
Non mi sono mai piaciuta… Ma adesso sto per partorirmi Di nuovo… Ogni secondo ho un volto nuovo, Con una nuova vita Sono mutevole come le nuvole, Come le nuvole sono appesa Tra il cielo e
