Proză
drumul de toamna...
1 min lectură·
Mediu
Nu-ți fă dară planuri prea multe căci ți-a fost dată și o să-ți fie luată fără de veste. E un drum frumos de toamnă cu bucurii de frunze și sentimente de animăluțe blânde...Deci admiră și mângâie ce intâlnești...poate următoarea stradă este ultima...
Pentru ea a fost ultima...pentru mine doar un început vesel de alergat pe scări al dimineții...Ea liniștită dormea neclintită...eu țopăiam spre viață..cu gânduri mii și neliniști sute și ingrijorări și mii și sute...
A murit toamna,odata cu frunzele galbene din fața blocului...multe și luminoase ca soarele galben vara.Și iși doarme somnul liniștită...Tu,Doamne,veghează-o.
012884
0

Sunt însă cu totul de acord cu tine: să ne bucurăm de natura ce știe să ne dăruiască mereu părticele din sufletul ei, să ne bucurăm de \"animăluțele blânde\", fiindcă și ele fac parte din viața și planurile noastre...
Încearcă să te desprinzi de textele scurte, ia cuvântul de piept, cum se spune, și luptă-te cu el. Puteți construi lucruri minunate împreună!
Cu prietenie, Emil Iliescu