Poezie
Fără titlu
1 min lectură·
Mediu
Nu pot să mă supăr orbește
pe privirea mea care cade din ochi
alegând
zilele roz,
numai zilele roz.
Nu pot sa mă schimb cu mine
cea alergând peste suflet
ca înstelată, ca deșirată
din ea.
Capul, greu de un gând în plus ca o buclă,
îl țin în palme.
Toată splendoarea gândirii, brunetă,
mi se sparge de umeri în valuri,
îmi înneacă pieptul de freamăt.
Iată, un pescăruș așteaptă să zboare.
001.414
0