Poezie
naștere
1 min lectură·
Mediu
Ai pătruns în mine
ca într-o biserică,
atât de verde
și plină de muguri,
te scalzi
în pântec
prin seva amniotică
sedimentând
întoarcerea
fiecărei zvâcniri
prin retina ochilor
ca un început de urmă
al cărei contur se propagă în albastru,
îți adulmec respirația
ca pe o rugăciune sacră
rostită într-una din cămările inimii
stigmatizată cu numele tău,
vis-à-vis,
un instinct patern
îmi trasează cercuri
cu degetele umede
peste nisipul scurs al unei clipe
mult așteptata
noastră naștere...
012.263
0

eu găsesc aici o poezie de mare sensibilitate, cu sensuri filosofice adânci, bine conturate prin metaforă fină, ușor criptică, cu o curgere ritmică impecabilă...
mi-a plăcut deosebit:
te scalzi
prin seva amniotică
a pântecului meu,
sedimentând
fiecare zvâgnire,
fiecare întoarcere
de-a ta,
și:
un instinct patern
îmi trasează cercuri
cu degetele umede
peste nisipul scurs al unei clipe
mult așteptata
noastră naștere...
aș zice doar că bisericile sunt doar creștine(cu excepții gratuite - ex:scientologică) și cam forțat \'conclavul ochilor\'...
se pare că o poezie delicată, bine scrisă, fără dulcegării gratuite, nu place și basta - bagă niscaiva trivialități Rădune, să vezi ce \'poet\' devii :)
cu prietenie,
eugen