Poezie
Aluat
1 min lectură·
Mediu
Când plâng icoanele
e semn că
pământul
cere cuiva argila
dată cu împrumut
pe crucifix
lumânarea
sfârâie lacrima pleoapei
până în fibra lemnului
vidul clepsidrei
o stinge ireversibil
în firul ierbii aplecat
până când un pântec
va dospi aluat
într-o nouă formă.
013151
0
reușită prin exprimare-redare, mesaj împlinit
\"o stinge ireversibil
în firul ierbii aplecat
până când un pântec
va dospi aluat
într-o nouă formă.\"
cu prietenie,
teo