copilul se făcea tot mai mic se făcea o castană
apoi un semn
se pierdea printre celelalte semne pe fila unui caiet
copilul număra castanele căzute și plîngea de bucurie
lui îi plăceau
Pomul cu flori stă chiar
în fața școlii
perechile de elevi mai mari se pupă
rezemate de el
profesoarele rup crenguțe înfrunzite
primăvara
(pentru bunăstarea casei)
Unii îl scrijelesc cu
Uneori melcii sunt mai deștepți decât noi
- și nu mă gândesc la spațiul lor locativ -
Eu cred că atunci când se retrag în cochilie
găsesc acolo un univers alternativ.
Aș vrea să-mi fac și
uneori caietul dictando îmi vorbește pe o limbă
de celuloză
despre ecologie și cum au fost tăiați copacii sau stuful
din deltă
ca să ajungă el pe banca mea colorat în albastru
nu știe că și
Din înalturi o stea îmi șoptește ceva
O zăresc uneori cum clipește stingher
Mi-aș dori să pricep ce se-ntâmplă cu ea
și de ce dimineața n-o mai văd sus pe cer.
Și de ce dintre toate ea e
