copilul acestei toamne
copilul se făcea tot mai mic se făcea o castană apoi un semn se pierdea printre celelalte semne pe fila unui caiet copilul număra castanele căzute și plîngea de bucurie lui îi plăceau
pomul cu flori albe
Pomul cu flori stă chiar în fața școlii perechile de elevi mai mari se pupă rezemate de el profesoarele rup crenguțe înfrunzite primăvara (pentru bunăstarea casei) Unii îl scrijelesc cu
poezie scrisă în șoaptă
Uneori melcii sunt mai deștepți decât noi - și nu mă gândesc la spațiul lor locativ - Eu cred că atunci când se retrag în cochilie găsesc acolo un univers alternativ. Aș vrea să-mi fac și
teza de la ora 3
uneori caietul dictando îmi vorbește pe o limbă de celuloză despre ecologie și cum au fost tăiați copacii sau stuful din deltă ca să ajungă el pe banca mea colorat în albastru nu știe că și
din înalturi o stea…
Din înalturi o stea îmi șoptește ceva O zăresc uneori cum clipește stingher Mi-aș dori să pricep ce se-ntâmplă cu ea și de ce dimineața n-o mai văd sus pe cer. Și de ce dintre toate ea e