radu stefanescu

Otilia, nu pot rezona nicicum cu genul asta de scriere, de exemplu:

aș vrea să fac ceva util
[ceva
care să nu fie de aruncat
să rămână o urmă pe care nicio intemperie nu o poate șterge]

(crezi ca era nevoie sa-i explici cititorului ce inseamna "util"?)

pdap, utilul vrei sa fie banal, dar vii cu strangerea de mana, simbol decazut din esential, si te contrazici.

sau:

mi-e dor de ceva banal
de strângerea de mână
când ieși prin oraș [cu gândul să cumperi ceva]

conteaza intentia cu care in oras?

sau aici, unde nu pricep ce efect stilistic ai cautat scotand un pronume - in absenta caruia formularea devine incoerenta (nu vrei sa cumperi... prieteni vecini edili)

nu pe prieteni vecini edili
nici pe sărac
îiașteaptă o strângere de mână

etc

ce ramane?

"aș vrea
să fac ceva esential

mi-e dor
de-o strângere de mână
când ies in oraș

dar
azi o ieșire
e o ieșire și-atât

privesc trecătorii
pe sens unic
din vârful unui arcuș de vioară"

eu citind, asa am citit

de recitat seara-n tindă, la un tutun și-un pahar de vin preferabil roșu, când nevasta scoate varza din cuptor, hambaru-i doldora și rațe grase măcăne-n poiată, iar în talăngile vitelor întoarse de la păscut vibrează cu îndărătnică vigoare fibra poetică națională. că de veșnicie, ca și de mândruțe cu piersici în obraji, noi filfizonii de la bloc n-avem parte, s-au născut la sat, asta e, părerea mea.

de-a dreptul pleonastic mi se pare

lasã durerea
sã reverse-n afarã
lacrimi pe zloatã (revarsare/in afara - durere/lacrimi)

di cel de mai jos lipseau ingerasii

gingaș mărțișor -
punte între suflete
din fir de ață (pun pariu ca autorul e femeie)

si asta de-a dreptul stupid

printre albi nămeți
mă zbat și-n cruntul ger
caut calea mea (si ce daca)

un poem care m-a prins
cu placerea lecturii, domnule

eu unul v-am notat cu 5, fiindcă n-am putut trece peste inadecvarea titlului, în opinia mea, o fiță oarecare, ce-are a face acrobația aeriană cu restul administrației locale; peste truismele, inconsecvența stilistică și metaforele ratate din prima strofă; peste inabilitățile tehnice gen "că-n [părul] ei alb împletit au mai rămas câteva fire [de păr]" - altfel spus, în păr au rămas fire de păr, sau "îngerii umblau desculți pe noroi" (în română - prin noroi - aici, desigur, puteți invoca mersul [pe] apă, iar eu v-aș întreba ce relevanță mai au în cazul ăsta încălțările sau absența lor); peste ingenuitatea prost mimată, eșuată-n formule școlărești gen "părul meu se făcea tot mai drept ca al bunicii", "plângea și printre lacrimi"; peste detaliile complet nerelevante și stufoșenia greoaie a construcțiilor gen "de culoarea florii în care soarele s-a ascuns pentru veșnicie" [negre], peste clișeele bacoviene de genul "ferestrele miroseau a ploaie" sau rețetele excesiv verificate (i.e. fumate) cu Dumnezeu, îngeri și sfinți, peste asonanța "cruce rece", cacofonia "dacă_cerul" și cele 2 diacritice lipsă sau puse greșit, corectate ulterior sau nu (Soptești, îndrâzneai), peste mult prea vizibilul efort al poetizării, în cursul căruia vă prăbușiți epuizată fie în autocontradicție, ca în "Nu-ți păsa dacă... cerul se făcea negru" versus "Dacă îndrâzneai să deschizi ochii", fie în autoadorație (poate eram chiar ea)
la plusuri, reținusem o doză bună de sinceritate, alături de versul "păsările cădeau de pe sforile lor", deși aveam impresia că l-am mai întâlnit undeva
din păcate, la recitire am găsit un detaliu care m-a îndepărtat definitiv de poemul dvs, l-aș numi sinceritatea cusută cu ață albă sau autenticul atent prefabricat


textul premiat:

"Bunica stătea în fața casei cu poze în mână
plângea și printre lacrimi
mi-a spus că
Dumnezeu are un loc preferat pentru singurătate."



textul repostat:

"Stăteam în fața casei cu poze în mână, poarta era deschisă
dar nu intra nimeni
plângeam și printre lacrimi am înțeles că
Dumnezeu are un loc preferat pentru singurătate."

"așezându-le ca pe niște rubine rare în culcușul încă cald"; daca-s rubine, "rare" e-n plus, si corectati "încă_cald"
in rest, cam pasunista, cam incarcata de detalii inutile, pe-alocuri incolore, (ex: "Dumnezeu bunul și drăguțul", "Bunu ridică un deget la buze, cerându-i să tacă", "Vara sângerase din greu prin cireșul înalt" vs "încărcată de fructe sângerii", etc), una peste alta nostalgica, simpatica...

daca as fi intalnit poemul asta in concurs, il notam cu 9..
cu placerea lecturii, doamna

spuneti:

bine ar fi ca cei care au dat note foarte mici (între 1-5) textelor din primele 5-6 locuri să vină cu argumente solide pe text. în felul acesta ar confirma buna intenție pe care au avut-o și s-ar elimina suspiciunea "votului în bășcălie"

fiindca am notat cu 5 textul castigator, va raspund: in opinia mea, textul e de 5 (credeti-ma, pot argumenta, desi prefer sa nu), in plus, dreptul meu la opinie e acelasi cu dreptul dvs la opinie, si acelasi cu dreptul la opinie al celor care au dat lejeritate note de 1 (inclusiv mie), sau 10 (eu unul n-as da 10 nici lui Cartarescu, sa zicem).

va asigur ca am notat toate textele, dupa ce le-am citit cu atentie, si nu am dat nici o nota "in bascalie".

acestea au fost regulile concursului, am participat, deci ni le-am asumat. dupa cum stiti, a fost un vot popular.


mai spuneti:

"au notat după aprecierile dictate de suflet, pentru că nu putem vorbi, în acest caz, de profesionalism"

de ce nu putem vorbi de profesionalism? care este, in opina dvs, limita intre veleitarism si profesionalism? care sunt criteriile dvs? aveti idee cine a votat? aveti idee cine a avut "suflet", si cine nu?

in fine, mai spuneti:

"acest joc de a votul a stricat media primelor 10-12 texte din clasament, texte ce aparțin unor autori buni."

fals. nu a stricat nicio medie, pentru ca nu MEDIA a contat, ci suma notelor. acest "joc" de-a votul a stricat. cel mult, blazonul.

va dau un exemplu, sa luam 2 texte A si B, care inaintea ultimei votari au acumulat fiecare 100 puncte.

ultimul votant le detestă cu aceeasi fervoare pe ambele, asa ca acorda 1 punct textului A, dar inainte de a face acelasi lucru cu textul B, ii da cafeaua-n foc, apoi se ia cu altceva, si uita.

ce rezulta?

textul A acumuleaza 101 puncte si e declarat castigator. ati inteles?

ca tot sunteti prin zona, in opinia mea, poemul dvs a suferit in primul rand de pudibonderie. restul tine de tehnica. la plusuri, tandretea... oricum, daca a fost un debut, va felicit.

felicitări primilor clasați!

a) oficial, în ordinea punctelor obținute (A.L. Zavalic, Valentin Busuioc, Daniel Daian)
b) în ordinea mediilor obținute (Eugen Bot, Enea Gela, Carmen Macelaru)
c) în clasamentul subiectivității mele: Sorin Lupu, Valentin Ionut, Eugen Bot

am acordat nota maximă (7,8) lui Sorin Lupu, cea minimă (2) lui Vasile Pin, în special pentru "suntem o bancă_care știe întotdeauna drumul spre săgeată", scuze

nota 5 Antoniei Zavalic, pentru un text care nu mi-a spus nimic, idem

mulțumiri pentru amabilitate celor care m-au notat de la 1 la 8,8

mulțumiri, Eugenia Reiter

dupa parerea mea, un poem de recomandat

va rog sa nu va suparati ca desi nu fac parte din club, las aici o stelutza, in opinia mea, ambele epigrame sunt excelente... respect!

din cate ma pricep, toate-s bune, iar "DNA-ul cel de toate zilele", cea mai buna...

eu unul il vad ca pe-un haiku numit "haikul respiratiei fiintiale" si anume:

porii pielii de poet sunt supape
la fericire se deschid la dezastru se-nchid
ca intr-un motor in doi timpi
si astfel lirismul merge mai departe fara sa-si piarda mintile whateva

(daca_calamitatea nu merge, am schimbat)

ideea e frumoasa, dar v-as propune sa scapati de o cacofonie de top aici

"ai vrea ca cineva să vină s-o tulbure"

de ex. cu "ai vrea sa vina cineva, s-o tulbure"

si sa reformulati mai concis alegoria cu piatra. altfel, cu placerea lecturii.

te rog frumos sa ma ierti pentru steluta oferita lui Dan, in calitate de ageamiu. as lua-o inapoi, dar nu cred ca permite softul. altfel, va iubesc pe toti. pe bune.

"îți stă bine înflorită așa pînă la iisus "- formula de maxim prost gust, ca si alegoria cu macii si femeile; cu un minim efort "ea îl trage cu genele într-un pat cu dezastre" se poate reformula evitand repetitia conjunctiei, fiind singurul vers care rezista, dar "saruta pasional" ramane un kitsch impardonabil chiar in registru ludic, ca de altfel si "căile lor respiratorii", "gogosii" nu exista in limba romana (gogosile), "nimic intrigant" idem, probabil ai vrut sa spui ceva gen "nicio problema", secventa cu "biblioteca antică cum arde" e stangace si cacofonica, iar finalul, inept. in rest, aproape merge...

oportuna, inspirata, demiseaca, de manual - cum as putea rezista? felicitari, maestre...

in lirica feminina concizia e pasare rara (o vorba-n plus tot mi se pare ca am gasit: "undeva"). de-asta si nu numai, modestele mele aprecieri.

un alt avantaj ar fi ca 2-3 poeti tineri si talentati ar putea iesi mai rapid in lume...
altfel, initiativa e laudabila.